Demult, un mare împărat a vrut să încerce
înţelepciunea copilului său, moştenitorul tronului, şi a aşezat pe o masă coroana
şi sabia lui. Chemându-şi fiul, i-a cerut să se gândească bine şi să aleagă ce
îi este mai de folos în viaţă. Băiatul a ales sabia.
- De ce tocmai sabia, l-a întrebat regele?
- Pentru că prin sabie, pot câştiga şi păstra coroana.
- Aşa este, fiul meu, ai făcut o alegere bună. Însă ţine minte: la fel este şi
calea pe care trebuie să o urmeze fiecare om, fie el rege sau ţăran de rând:
Calea Crucii, a jertfei, a dăruirii de sine. Crucea este singura armă pe care o
poţi folosi în viaţă, în războiul de toată vremea, războiul cu diavolul, cu
ispitele, cu neputinţa şi cu tine însuţi. Credinţa înseamnă luptă. Tu ai sabia
prin care poţi cuceri şi păstra coroana, însă Crucea o avem cu toţii şi numai
prin ea putem primi şi păstra Cerul în sufletele noastre. Să nu uiţi asta, fiul
meu!
“Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodată la
cer prin comoditate” (Sfântul Isaac Sirul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!