Ce înseamnă sfinţenia? Avem moaştele sfinţilor. Ce sunt moaştele sfinţilor?

 

Poate să fie o Biserică Sfântă, poate să fie o Biserică laborator de sfinţenie dacă ea nu dă sfinţi? Dacă noi nu am avea mărturiile acestea că viaţa noastră se poate finaliza printr-un act de sfinţenie, că ostenelile pe care le facem noi, cu postul, cu rugăciunea, cu milostenia, cu iubirea de oameni au o împlinire în Dumnezeu, atunci la ce bune toată osteneala noastră şi harul lui Dumnezeu? Poate intra în Raiul lui Dumnezeu ceva necurat, sau spurcat? În nici un caz! Ca să putem ajunge în Rai, fiecare dintre noi trebuie să treacă prin treptele sfinţeniei. Şi sunt multe aceste trepte. Întâi sunt trepte de curăţire, de purificare. De fiecare dată când îngenunchem în faţa Sf. Altar, ne mărturisim păcatele noastre, trecem prin baia lacrimilor, prin baia curăţitoare. Depinde de noi cum ne mărturisim şi cum ne ţinem făgăduinţa pe care o facem în faţa lui Hristos, în Taina Spovedaniei. Luăm apoi Sfânta Împărtăşanie, care ne împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Am obţinut o altă treaptă, obţinem pe Hristos în noi. Depinde însă cât Îl ţinem. Dacă suntem într-o legătură permanentă cu Hristos, dacă vrem să fim ai lui Hristos, dacă vrem să ardem de dragostea lui Hristos şi faptele noastre încep să fie tot mai plăcute lui Dumnezeu, urcăm treptat spre căile sfinţeniei.

Despre cinstirea sfinţilor şi a moaştelor lor

 Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica

Trebuie cinstiţi sfinţii pentru că sunt prieteni al lui Hristos, fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu, după cum zice Ioan Teologul şi Evanghelistul: „Toţi cîţi l-au primit le-a dat putere să ajungă copii ai lui Dumnezeu”. „Încât nu mai sunt robi, ci fii”; „dar dacă sunt fii sunt şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori ai lui Hristos”. Iar Domnul în sfintele Evanghelii zice apostolilor: „Voi sunteţi prietenii mei. Nu vă mai numesc robi, căci robul nu ştie ce face Domnul lui”. Dar dacă Creatorul tuturor se numeşte împăratul împăraţilor, Domnul domnilor, Dumnezeul dumnezeilor, negreşit că şi sfinţii se numesc dumnezei, domni şi împăraţi.

Predica Părintelui Sofian la SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA

 

Frati crestini,

Suntem la incheierea zilei in care am praznuit pe sfanta cuvioasa maica noastra Paraschiva[1].

La Iasi, in acest ceas de seara inca, sfantul ei trup se afla pe un postament inalt, un baldachin in fata catedralei. Lumea, la lumina lumarilor aprinse in numar mare in jurul sfintei sale racle, se pleaca si saruta cu evlavie sfantul ei trup.

De ce arata cinste unui trup mort? Asa se intreaba unii. Frati crestini, noi, oamenii, crestinii indeosebi – si toti oamenii sunt, cu o anumita masura, fiii lui Dumnezeu – noi, oamenii avem aceasta calitate deosebita, suntem temple vii ale Duhului Sfant. Sufletul nostru e legat de acest templu dumnezeiesc, in el locuieste Dumnezeu, daca Il primim. Daca Il dam afara, ramanem goi de El, numai noi ramanem. Sfantul Pavel spune asa:„Nu stiti voi oare ca sunteti templele Duhului Sfant?”Si mai adauga: „Daca va profana cineva acest templu al lui Dumnezeu care este in voi, il va sfarama Dumnezeu”[2], adica il va parasi (…).

Cum a ajuns Sfânta Cuvioasă Parascheva originară de pe țărmul Mării Marmara ocrotitoarea Moldovei

 

• Născută în secolul al Xl-lea în Epivata, Sfânta Parascheva a trăit până la vârsta de 25 de ani într-o mănăstire de pe Valea Iordanului și a murit la vârsta de 27 de ani în regiunea sa natală.
• După un periplu prin Bulgaria și Serbia, moaștele Sfintei Parascheva ajung la Iași în anul  1641
• Sfânta Parascheva este considerată ocrotitoarea Balcanilor, fiind cinstită în România, în Bulgaria, în Serbia și în nordul Greciei.

În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Or­todoxă de pretutindeni prăznuiește pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deo­sebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de bine­cu­vân­ta­re și însă­nă­to­șire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlo­ci­toa­re către Preamilostivul Dum­ne­zeu. Dacă Sfânta Muceniță Parascheva, prăz­nuită la 26 iulie în Calendarul Ortodox, este cu­noscută în popor cu numele „Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva a fost nu­mi­tă, mai cu seamă în Moldova, „Vinerea Mare”. Ca un simbol al unității Ortodoxiei de pre­tutindeni, viața de după moarte a Sfintei Pa­­rascheva arată că sfin­țenia ridică din nea­mul său pe omul ce s-a ase­­mănat cu Dum­ne­zeu, făcându-l lumină de iu­bire și apropiere între toți cei care măr­tu­ri­­sesc și viază întru aceeași credință. Mărturie des­pre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfin­tei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hra­­mul „Cuvioasa Parascheva” nu numai în Mol­­­dova, dar și în Tran­silvania și în Țara Ro­mâ­­nească.

14 octombrie - Pilda zilei

 

Nu știam ce este Harul lui Dumnezeu, dar atunci am simțit Harul ca o învăluire a întregii mele ființe. Cu mișcări mecanice m-am închinat și am pus mâna mea pe mâna Sfintei. Și, o, minune! Sfânta a mișcat mâna în mâna mea. Și era așa de caldă... deși afară era frig. Nu mai simțeam pământul de sub mine, ci doar un har nespus de dulce. Atunci am auzit înlăuntrul meu o voce ce mi-a răsunat ca un ecou în urechi și în suflet: „Intră în mănăstire!”.

Octombrie... Clasa a XI-a… Un an al întrebărilor existențiale... Mă frământam, atât eu, cât și colegii, ce să alegem, care este rostul nostru în viață. Anii zburdalnici și frumoși de liceu se terminau și trebuia să ne hotărâm ce facultate să urmăm și să ne pregătim pentru aceasta.

Eu încă nu știam ce profesie să aleg. Pentru mine era clar doar faptul că nu urmăream satisfacții materiale, ci doream ca profesia mea să mă împlinească, pentru că fiecare om are menirea sa de la Dumnezeu pe acest pământ. Îmi plăceau deopotrivă și matematica, și literatura, dar începusem să citesc multă filosofie și eram însetată de cunoaștere, dorind să înțeleg mai întâi viața, pentru a ști ce să aleg. Așadar, mă hotărâsem într-un fel spre facultatea de filosofie și poate, în paralel, jurnalismul. Totuși nu eram hotărâtă și voiam cumva să aflu voia lui Dumnezeu pentru mine.

13 octombrie - Pilda zilei

 Un sfătos de necredincios crezu odată că l-a prins pe un credincios, punându-i următoarea întrebare:

-Dacă diavolul l-a înşelat pe Adam şi el ne înşală şi pe noi să păcătuim, apoi el, diavolul, trebuie pedepsit, căci nu suntem noi de vină, ci el.

-Foarte bine, - răspunse credinciosul - dar dacă eu voi zice către dumneata: „Du-te omule şi fură, bate, omoară etc." şi dumneata vei face ceea ce te sfătuiesc eu, oare ce se va întâmpla?

- Păi, mă vor înhăţa jandarmii şi legea.

- Nu se poate, căci doar eu te-am sfătuit.

- Da, dar legea nu vrea să ştie de aşa ceva.

- Apoi, vezi, dragul meu? Aşa e şi cu ispitele şi înşelăciunile diavolului.

El ne sfătuieşte numai să facem răul, dar stă în voia noastră să îl facem ori ba.

De-l facem, suntem răspunzători şi ne vom primi pe drept pedeapsa cerească.

 Pr. Iosif Trifa - 600 de Istorioare religioase

12 octombrie - Pilda zilei

Un bărbat în vârstă de 92 de ani, bărbierit proaspăt, pieptănat la fel, s-a îmbrăcat și la ora 8 dimineaţa s-a pornit înspre azil. Soţia lui în vârsta de 70 de ani, nu de mult s-a stins din viață, și din acest motiv bărbatul simte că e nevoit să-și părăsească locuinţa.

Stă în foaierul azilului așteptând, zâmbește înspre noi atunci când îi spunem: camera dv. este pregătită.

În timp ce mergem spre lift, îi povestesc pe scurt cum anume e camera lui, ce culoare are perdeaua și cuvertura de pe pat, ce are în cameră.

- Foarte mult îmi place - spune el și e încântat ca un copil de 8 ani, care acum urmează să primească prima lui cameră separată de la părinți.

- Stimate Domn, încă nici nu ați văzut camera, așteptați un pic înainte să vă pronunțați - am răspuns eu.

Nu are nimic dacă nu am văzut-o încă, spune el.

11 octombrie - Pilda zilei

 

Un tânăr de aproximativ 14 de ani a luat un trandafir, dintr-una din multele florării ale pieței, și îi lipseau 50 de bani pentru a completa suma, la care florăreasa i-a spus: „dacă nici pentru o floare nu ai bani, mai bine nu îi dăruiești nimic, nu vei face nimic altceva decât să o rănești pe biata fată.”

Băiatul a lăsat capul în jos și a lăsat trandafirul. Înțelegându-i neputința, din toată sărăcia mea am luat trei trandafiri, iar când am plătit i-am spus florăresei: „Intenția acestui băiat și cavalerismul lui, valorează mai mult decât trandafirul și comentariul dumneavoastră!”

M-am îndreptat spre băiat și i-am spus: „Dă-i asta, tu nu îți face griji, azi pentru tine, mâine pentru mine… Du-te și cucerește-o campionule, fă-o să se simtă cea mai iubită și importantă persoană din viața ta!”

A primit florile cu uimire, s-a uitat la mine cu ochii săi limpezi și plin de iluzie, și mi-a răspuns:

– „Mulțumesc frumos, domnule, Dumnezeu să vă binecuvânteze!… nu sunt pentru o fată, sunt pentru mama mea, astăzi este ziua ei de naștere!”

MORALA: „Niciodată nu știm despre situațiile prin care trec alții, de aceea nu trebuie să judecăm niciodată.”

10 octombrie - Pilda zilei

 

O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Şi soţiei şi soţului le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”. 

În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească:

 ‒ Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”,

9 octombrie - Pilda zilei

 

Două familii trăiesc în case alăturate, din una din ele toata ziua se aud strigate şi certuri, în cealată casă, e liniște.

Într-una din seri în prima casă din nou izbucneşte o ceartă, iar soția îi spune soțului:

- Ai auzit vreodată înjurături și scandaluri din casa vecinilor ?

Poate mergi la ei și afli cum trăiesc...

Atunci soțul s-a ascuns lângă fereastra casei vecine, ascultând ce se petrece.

În casa vecinilor fiecare își vede de treaba lui, soția, la bucătărie, soțul scrie ceva la masă.

Deodată sună telefonul, iar bărbatul se ridică rapid, și în drum spre hol atinge o vază, aceasta se răstoarnă, cade şi se face ţăndări.

Bărbatul îngenunchează și strânge cioburile de pe podea.

Se apropie şi soția, îngenunchează lângă el şi-l ajută.

Bărbatul i se adresează soției:

- Îmi pare rău, dragă, m-am grăbit să răspund la telefon, am atins vaza și am spart-o.

- E vina mea, dragul meu, eu nu am pus-o la un loc mai potrivit, astfel nu aveai cum să n-o atingi.

Soții s-au îmbrăţişat, au strâns cioburile și fiecare a revenit la treburile sale.

Bărbatul care a urmărit această scenă se întoarce la casa sa, iar soţia îl întreabă dacă a aflat secretul vecinilor.

- Da, i-a răspuns soțul, în familia lor, ambii sunt vinovați, iar în a noastră, amândoi avem dreptate.

8 octombrie - Pilda zilei

 

La moartea sa, petrecută la vârsta de 33 de ani, Alexandru cel Mare era stăpânul celui mai întins imperiu existent vreodată. Povestea celor trei dorinţe ale lui Alexandru aflat pe patul de moarte este pilduitoare pentru noi. Înainte de a-şi da sfârşitul, împăratul a vrut să arate oamenilor că moartea nu alege şi că toţi suntem egali în faţa ei, fie că suntem cerşetori sau împăraţi.

După cucerirea de noi teritorii, Alexandru cel Mare s-a îmbolnăvit şi a căzut la pat. Cu moartea privindu-l în faţă şi spunându-i să se pregătească de ultima călătorie, generalul grec a realizat că toate cuceririle sale, falnica sa armată, sabia lui ascuţită şi vitejia sa nu mai aveau nici o importanţă. Tot ce-şi mai dorea era să ajungă acasă să-şi vadă mama şi să-şi ia adio de la ea. Dar a trebuit să accepte faptul că sănătatea sa, care se înrăutăţea tot mai mult, nu-i va permite să facă acest lucru.

7 octombrie - Pilda zilei

 Un tânăr era foarte supărat că nu are mai mulţi bani, că nu-şi poate cumpăra tot ce-şi dorea. Se plimba trist pe stradă, neştiind cum să iasă din această situaţie.  Dar, cum  mergea  el aşa, s-a lovit deodată de cineva. Mare i-a fost mirarea să vadă că, din neatenţie, a dat peste un om sărman, fără vedere. Încerca bietul om să se ajute cu un baston şi să găsească drumul spre casă. Tânărul nostru l-a ajutat, conducându-l de braţ.

Văzând cât sunt alţii de necăjiţi, tânărul nu s-a mai gândit, de atunci, decât la un lucru: cât de bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce şi-ar fi dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea cu tot ce izvorăşte din ea - putere de muncă, bucurie şi voie bună.

IISUS ESTE ÎNVIEREA ŞI VIAŢA

 „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cel ce crede întru Mine, de va şi muri, viu va fi” (In 11, 25).

Ori de câte ori citim acest capitol din Sfânta Scriptură, cu gândul străbatem în urmă peste veacuri, făcându-ne loc prin mulţimea gălăgioasă, să participăm la marea durere şi tânguire a surorilor Marta şi Maria pentru fratele lor şi al nostru, Lazăr, mort şi îngropat de patru zile.

Domnul Iisus ştia mai dinainte de cele petrecute în Betania mult iubită, în casa dragostei, şi totuşi zăboveşte, amână venirea, pentru a aduce cu sine, o dată cu mângâierea, o precizare, adeverirea tainicei Sale învăţături, o descoperire necunoscută oamenilor, un ideal măreţ, în care ne descoperă pe Tatăl, pe Unicul Său Fiu trimis nouă, ca să ne lumineze mintea şi viaţa, îndreptându-ne spre cer, netezind drumul într-acolo, să dea viaţă veşnică celui ce doreşte să o aibă, căci El este izvorul vieţii veşnice.

Învierea fiului văduvei din Nain: Hristos ne călăuzește către fericire

 Domnul se află la începutul vieții Sale de propovăduire : a rostit “Predica de pe Munte”, primul său cuvânt către oameni, în care le arată legea cea nouă, scara duhovnicească prin ale cărei opt trepte se ajunge la desăvârșire și la Împărăția Cerului. De îndată ce a adus prin Cuvântul Său Vestea cea Bună, Cuvântul lui Dumnezeu Și-a început lucrarea Sa vindecătoare, (adică minunile Sale) pentru a arăta puterea dumnezeiască ce se sălășluiește întru El și pentru a întări Cuvântul Său : scapă de la moarte pe sluga Sutașului, care suferea de o boală fără leac. A doua zi purcede către Nain, un mic oraș care se găsește la aproape 30 de kilometri la sud de Capernaum, pe dealurile micului Hermon, și de unde se vede foarte frumos Nazaretul. Aici va săvârși această mare minune, care nu este istorisită decât de Sfântul Luca.

6 octombrie - Pilda zilei

 În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”. Un băieţel de 9 ani intră şi întreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 15 şi 30 dolari. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 3 dolari … şi apoi întreabă: “-Aş putea vedea căţeluşii?” Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, iar din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 6 căţeluşi frumoşi. Al şaptelea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia! Băieţelul întreabă: “

– De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi așa va şchiopăta toată viaţa! “

– Acesta-i căţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “

– Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”

Copilul s-a supărat şi a răspuns: “

5 octombrie - Pilda zilei

 În vremea regelui Solomon, cel mai bun dintre regi, un om a cumpărat o privighetoare cu un glas fără pereche.

A pus-o într-o colivie, unde pasărea nu ducea lipsă de nimic şi cânta, ore  întregi, spre încântarea celor din jur. Într-o zi, când colivia a fost dusă pe un balcon, s-a apropiat o altă pasăre, i-a şoptit ceva privighetorii şi a zburat.

Din acea clipă, minunata privighetoare a rămas mută. Cuprins de deznădejde, omul a luat pasărea şi s-a dus la regele Solomon, care ştia limba necuvântătoarelor, şi l-a rugat s-o întrebe de ce nu mai vrea să cânte.

Pasărea a grăit astfel către Solomon: — Pe vremuri, nu ştiam nici de vânător, nici de colivie. Apoi mi s-a întins o capcană dibace şi am căzut în ea, din lăcomie. Păsărarul m-a prins şi m-a vândut la târg, înstrăi-nându-mă de ai mei. M-am trezit în colivia acestui om pe care îl vezi în faţa ta. M-am jeluit zi şi noapte, dar omul a crezut că tânguirile mele sunt cântece de recunoştinţă şi bucurie.

4 octombrie - Pilda zilei

 

De îndată ce a fost creată, oaia a descoperit că era cel mai slab animal. Mereu îi tremura inima, nu cumva să fie atacată de alte animale mai puternice şi mai fioroase. Nu ştia defel cum avea să se apere. Se întoarse la Creatorul său şi Îi povesti ce pătimea.

Vrei ceva ca să te aperi?, o întrebă cu blândeţe Dumnezeu. Da, răspunse oaia cu sfială.

Ce ai zice de o pereche de colţi ascuţiţi? Oaia dădu din cap dezamăgită: Cum aş putea să mănânc aşa din iarba fragedă? Şi apoi, aş avea o înfăţişare înfiorătoare.

Crezi că ţi-ar ajuta mai degrabă nişte gheare puternice?

3 octombrie - Pilda zilei

 O poveste rabinică spune că Dumnezeu i-a cerut lui Moise să aleagă din poporul lui 1000 de oameni cei mai buni la suflet. Moise a făcut ascultare şi i-a ales pe cei 1000.

Dumezeu i-a cerut apoi ca din aceştia să aleagă doar 10 cei mai buni dintre cei buni. Moise a făcut întocmai.

Dumnezeu i-a mai cerut însă ceva: ca din cei 10 să-l aleagă pe cel mai bun. Moise l-a ales, dar Domnul a vrut să vadă dacă a făcut alegerea corectă. Şi i-a zis lui Moise: „Trimite-l pe omul pe care l-ai ales în lume să-l găsească pe cel mai rău dintre oameni”.

Şi a umblat bietul om în lung şi-n lat. Şi când găsea un om hain, se îndoia că acesta ar putea fi cel mai rău. „De unde ştiu eu, îşi spunea, că răutatea acestuia e doar o aparenţă. Poate că în sinea lui e un om drept.”

2 octombrie - Pilda zilei

 În după-amiaza unei zile de toamnă, un preot stătea pe o bancă din curtea bisericii, citind o carte. În apropiere se juca un grup de adolescenţi. Preotul a observat cu coada ochiului că o fată s-a oprit nu departe de el şi privea fără să spună nimic. Avea o mică dizabilitate şi de aceea rămânea izolată de grup. Terminată lectura, preotul a ridicat privirea şi a întrebat-o pe acea fată dacă are nevoie de ceva. Ea i-a răspuns: „Da, aştept să mă priveşti”.

Această istorioară ne duce imediat cu gândul la episodul despre văduva din templul de la Ierusalim. Acolo, în timp ce oameni avuți ofereau sume importante, văduva pune şi ea doi bănuţi în cutia milei. Se părea că nimeni nu o vede.

1 octombrie - Pilda zilei

 

Ștefan cel Mare a iubit Biserica mai mult decât orice pe lume. Iar această iubire nu e dovedită doar de ctitoriile sale din Moldova mileniului trecut, ci și de grija față de clericii din timpul său. Întâmplările mai puțin știute din viața voievodului, la care au fost prezente și fețe bisericești, merită să fie aduse la cunoștința publicului. Iată una dintre ele. După moartea Episcopului de Rădăuți, Domnul Ștefan căuta un vrednic urmaș al acestuia. Nu era mulțumit de propunerile venite nici din partea oamenilor Bisericii, nici din cea a boierilor.

Auzise de un preot rămas văduv, care avea faima de înțelept și mare predicator și l-a cercetat pe acesta spunându-i că va reveni peste puțin timp și-i va pune trei întrebări pentru a se lămuri dacă merită cu adevărat laudele care i se aduceau. Dacă Ștefan ar fi fost mulțumit de răspunsuri, preotul ar fi urcat în scaunul arhieresc, iar dacă nu, pedeapsa ar fi fost pe măsură, ca unul căruia faima îi este mai mare decât faptele și mintea.