Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (XXVI) - Introducere la Cartea Esterei

Mardoheu este unul din numeroşii iudei care, în urma decretului lui Cirus, preferase să nu se întoarcă în patrie, ci să rămână în imperiul medo-persan. El trăieşte în capitala Suza împreună cu Estera, frumoasa nepoată de frate, pe care a înfiat-o şi în care vede pe viitoarea sa soţie. În acest timp, regele Artaxerxe o repudiază pe proaspăta regină Vasti, în urma refuzului acesteia de a primi învestitura la un banchet cu meseni turmentaţi. Ca rezultat al unui concurs de frumuseţe şi comportament, Estera devine regină, ceea ce-i permite lui Mardoheu accesul la curtea regală. Astfel el descoperă un complot la adresa regelui şi i-l comunică acestuia prin mijlocirea reginei, fapt consemnat în cronica regală.

Din scrupule religioase, Mardoheu refuză să-şi plece genunchii (după obiceiul oriental) în faţa lui Aman, un parvenit ambiţios, crud şi foarte vanitos, pe treapta de prim-ministru. Ofensat, acesta jură răzbunare şi obţine de la rege un decret de exterminare a întregului neam iudaic din cuprinsul imperiului, pogrom ce urma să aibă loc în ziua de 13 Adar. Acum, avându-l în spate pe Mardoheu, intervine Estera, care, punându-şi în joc toată credinţa, inteligenţa şi farmecele, obţine de la rege condamnarea la moarte a lui Aman şi un nou decret care nu numai că-l anulează pe primul, dar le permite Iudeilor ca, exact în aceeaşi zi de 13 Adar, să-şi masacreze adversarii din imperiu; numărul victimelor variază â€" după tradiţii diferite â€" între 15000 şi 75000.

Mardoheu devine primul demnitar în stat â€" al doilea după rege â€" şi, împreună cu Estera, instituie sărbătoarea Purimului, în fiinţă la Evrei până azi, în amintirea momentului în care, odată mai mult, au scăpat de la nimicire.

Cercetătorii biblici admit că Artaxerxe (Ahaşveroş în Versiunea Ebraică) nu este altul decât Xerxe I (486-465 î. H.). Cartea Esterei a fost scrisă la scurtă vreme după consumarea evenimentelor, iar autorul, un iudeu din partea locului, foarte familiar cu istoria, eticheta, intrigile şi luxul de la curtea regală, a folosit, deopotrivă, amintirile proprii, memoriile lui Mardoheu şi însemnările cronicarilor din palat.

Cartea Esterei ni se păstrează în două versiuni: cea ebraică, incompletă, lacunară, ceea ce-i obligă pe traducători să apeleze, compensator, la textul grecesc; cea grecească, reprezentată mai ales prin codicii cei mai vechi ai Septuagintei: Vaticanus, Alexandrinus şi Sinaiticus. Cea grecească e redactată într-un stil controlat, sobru, concis, pe când cea ebraică, cu un număr mult mai mare de cuvinte, foloseşte deseori glosa şi parafraza. Dar deosebirea cu adevărat notabilă dintre ele e de natură teologică: Versiunea Ebraică e o scriere laică, în care numele lui Dumnezeu e absent şi în care nu există nici măcar o adiere de transcendenţă; cea grecească, dimpotrivă, prezintă o istorisire cu implicaţii religioase: totul se petrece cu participarea Dumnezeului lui Israel, făcătorul cerului şi al pământului, Cel ce veghează asupra poporului ales, pedepsindu-l pentru păcate şi iertându-l prin iubire; Mardoheu şi Estera nu sunt altceva decât instrumentele acestui Dumnezeu Care-Şi salvează poporul intervenind la timp. Această dimensiune religioasă a Septuagintei îi este dată îndeosebi de zece fragmente care lipsesc din Versiunea Ebraică, pe care unii biblişti occidentali le numesc „adaosuri“, dar care ar putea să nu fie altceva decât nişte texte incomode pe care un anume spirit laicizant le-a eliminat din originalul ebraic; nu trebuie uitat că Purimul este o sărbătoare eminamente laică, o mare petrecere cu mâncăruri şi băuturi. Nefăcând parte din canonul biblic, Evreii citesc doar facultativ Cartea Esterei la sărbătoarea Purimului; Septuaginta o are printre cărţile canonice (ultima din seria celor istorice), romano-catolicii au catalogat-o drept deuterocanonică, în timp ce protestanţii o taxează ca „apocrifă“. În versiunea de faţă, cele zece fragmente sunt identificabile prin notele infrapaginale.

Din punct de vedere literar, Cartea Esterei este una din cele mai frumoase ale Vechiului Testament, un model de compoziţie artistică şi limbă expresivă, calităţi care-i oferă cititorului delicii neaşteptate

SFÂNTA SCRIPTURĂ - BIBLIA - IPS BARTOLOMEU ANANIA