Despre Sfânta Liturghie în Patericul Egiptean

Au mers unii bătrâni la avva Pimen şi i-au zis:

– Ce zici, dacă vedem fraţi moţăind la liturghie, să-i îmboldim, ca să fie treji la priveghere?

– Eu unul, dacă văd un frate aţipind, îi pun capul pe genunchii mei şi-l odihnesc.

Avva Pimen

Se spunea despre avva Marcu egipteanul, că vreme de treizeci de ani n-a ieşit din chilia lui. Preotul obişnuia să meargă la el şi să-i facă liturghie. Diavolul însă, văzând răbdarea lui plină de virtute, a uneltit să-l încerce, să-l facă să osândească pe altul, şi a trimis un îndrăcit la bătrân, chipurile pentru binecuvântare. Înaintea oricărui cuvânt, îndrăcitul îi spuse bătrânului: preotul tău are miros de păcat, nu-l mai lăsa să vină la tine.

Bătrânul cel insuflat de Dumnezeu îi spuse: fiule, toţi îşi aruncă necurăţia afară, tu însă mi-ai adus-o mie. Este scris însă: „nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7, 1.). Şi dacă este păcătos, Dumnezeu îl va mântui, căci e scris „rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (Iacov 5, 16).

După cuvântul acesta făcu o rugăciune, izgonind demonul din om, şi îi dete drumul sănătos. Când veni preotul ca de obicei, bătrânul îl primi cu bucurie. Bunul Dumnezeu, văzând blândeţea bătrânului, îi dete semn.

Când să stea preotul dinaintea sfintei mese, povestea bătrânul „am văzut înger al Domnului pogorând din ceruri, şi şi-a pus mâna pe capul preotului, care s-a făcut ca un stâlp de foc. Eu m-am minunat de privelişte, şi am auzit o voce spunându-mi: omule, de ce te-ai minunat de asta? Dacă un împărat pământean nu-şi lasă mai-marii săi să îi stea murdari dinainte, ci doar cu mare slavă, cu atât mai mult puterea dumnezeiască nu-şi va curăţi pe slujitorii sfintelor taine, când stau dinaintea slavei celei cereşti?

Iar Marcu egipteanul, luptător de neam bun al lui Hristos, care a ajuns mare, s-a învrednicit de harul acesta, că nu l-a judecat pe preot.

Avva Marcu egipteanul

S-a dus odată avva Matoe de la Raithú înspre părţile magdolilor, cu fratele lui. Atunci episcopul a pus mâna pe bătrân de l-a făcut preot. Pe când mâncau ei împreună, i-a zis episcopul:

– Iartă-mă, avvo; ştiu că nu vroiai acest lucru, dar am cutezat să fac aşa, ca să fiu binecuvântat de tine.

– Şi gândul meu voia puţin – îi zise bătrânul cu smerenie – dar mă mâhnesc că trebuie să mă despart de fratele care e cu mine. Că nu pot să fac toate rugăciunile singur.

– Dacă ştii că e vrednic, eu îl hirotonesc.

– Dacă e vrednic, nu ştiu; ştiu că e mai bun decât mine.

Şi l-a hirotonit şi pe el. Apoi s-au săvârşit amândoi, fără să se apropie de altar ca să facă liturghie. Bătrânul zicea: am încredere în Dumnezeu, că nu voi avea osândă mare din pricina hirotoniei, devreme ce nu fac liturghie. Că hirotonia este a celor neprihăniţi.

Avva Matoe

Se spunea despre avva Apollo, că avea un ucenic pe nume Isaac, învăţat cu desăvârşire la toată fapta bună, şi dobândise liniştea în vremea sfintei liturghii. Şi când ieşea la biserică, nu lăsa pe nimeni să meargă împreună cu el. Avea o vorbă, că toate sunt bune la vremea lor, şi că „e o vreme pentru toate”. Şi când se isprăvea slujba, parcă ar fi fost gonit de foc, căutând să ajungă la chilia lui. Adesea se da fraţilor după slujbă un pesmet şi un pahar de vin; el nu lua, nu lepădând binecuvântarea fraţilor, ci ca să păstreze reculegerea liturghiei. S-a întâmplat să cadă bolnav; când au auzit fraţii, au venit să-l cerceteze. Atunci s-au aşezat să-l întrebe, zicând:

– Avva Ioane, de ce după slujbă fugi de fraţi?

– Nu de fraţi fug, ci de viclenia diavolului. Că şi dacă aprinde cineva făclie de lumină şi zăboveşte afară, vântul i-o stinge. Aşa şi noi luminaţi de sfânta slujbă, dacă întârziem în afara chiliei, cugetul ni se întunecă.

Aşa trăia sfântul avva Isaac.

Avva Isaac tebanul

sursa:http://www.dervent.ro