Începutul toamnei se asociază, mai peste tot, cu debutul unor parcursuri de formare. Ne putem întreba, desigur, cum s-a ajuns la o astfel de convenţie şi la o structură a anului şcolar care se mulează pe acelaşi cadraj temporal. De ce şcoala nu începe primăvara, ci la strânsul rodului, la „plinitul“ vremii? De ce s-a statornicit timpul maturizării, al coacerii, al culesului ca început de an sau de ciclu şcolar? De ce debutul „semănării“ cunoaşterii şi a spiritului coincide cu recoltarea roadelor? De ce timpul astronomic este punctat/fracturat/aureolat de un atare eveniment? Să reţinem doar faptul că debutul anului şcolar coincide cu începutul anului bisericesc, care se bazează pe tradiţia iudaică în conformitate cu care lumea a fost creată în septembrie.
Un astfel de moment devine nodal pentru fiecare persoană şi este reţinut ca atare în memoria noastră afectivă. Rememorăm, fiecare după puteri, imagini (ale mersului la şcoală), chipuri (ale celor care ne-au întâmpinat sau călăuzit primii paşi), mirosuri (ale caietelor, băncilor), atingeri tactile (ale uniformelor). Experienţe formative din familie devin palide în raport cu acest eveniment. Aflaţi mai multe »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!