Cuvioase părinte,
iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi, cu cuvântarea aceasta intitulată
"Ortodoxie şi Liturghie" încep un şir de cuvântări pe care le voi
ţine în zilele următoare până vineri inclusiv. Mâine va fi o cuvântare
intitulată "Liturghia, sărbătorire cuprinzătoare", miercuri va fi o
cuvântare, tot dimineaţa: "Prea Sfânta Treime şi Sfânta Liturghie",
joi dimineaţa va fi o cuvântare intitulată: "Binecuvântările
Sfintei Liturghii", iar vineri dimineaţa va fi ultima cuvântare în
legătură cu Sfânta Liturghie ţinută de mine aici şi anume intitulată
"Îndemnuri de la Sfânta Liturghie".
Aşadar începem cu
"Liturghie şi Ortodoxie" sau cu "Ortodoxie şi Liturghie", e
de fapt acelaşi lucru. Pentru a putea vorbi despre Ortodoxie şi
Liturghie trebuie mai întâi să precizăm noţiunile de Ortodoxie şi de Liturghie,
ce înseamnă Ortodoxie şi ce înseamnă Liturghie şi ce
legătură este între Ortodoxie şi Liturghie.
Cuvântul
"ortodoxie" înseamnă dreaptă mărire. Este un cuvânt grecesc, un
termen grecesc, care nu s-a tradus în limba noastră ci a rămas aşa cum
este în limba greacă, dar însemnătatea lui pentru noi, ca să înţelegem şi noi
ce înţeleg grecii care au creat acest termen, este
"dreaptă mărire". Noi ne numim pe noi înşine ortodocşi ca să ne
deosebim de ceilalţi creştini care nu sunt ortodocşi, ci sunt, zicem noi,
eterodocşi. Ce înseamnă eterodox? Străin de Ortodoxie, străin de dreaptă
mărire.
Ortodoxia ca
dreaptă mărire se revarsă în aducerea de mărire lui Dumnezeu, deci noi suntem
ortodocşi pentru că aducem dreaptă mărire lui
Dumnezeu şi dacă nu aducem dreaptă mărire nu suntem ortodocşi. Şi ceilalţi
creştini aduc mărire lui Dumnezeu, dar nu mărirea cea
dreaptă, pentru că nu au credinţa cea dreaptă. Cei care, de pildă, nu cinstesc
pe Maica Domnului, nu pot avea dreaptă mărire pentru că
nu au dreaptă credinţă. Ori noi ca cinstitori ai Maicii Domnului avem dreaptă
mărire pentru că facem legătura între Domnul
Hristos şi Maica Domnului, mama Domnului nostru Iisus Hristos. Şi aşa mai
departe, nu stărui acum în amănunte.
Sigur că se pot
aduce multe lucruri care mărturisesc dreapta mărire pe care o avem noi.
Cuvântul
"ortodox" a avut circulaţie în Răsărit în special după despărţirea
Bisericii la 1054, între catolici şi ortodocşi. Până la 1054 Biserica s-a
numit catolică şi grecii se numesc pe sine şi astăzi catolici în înţelesul că
credinţa aceasta e o credinţă care e peste tot. Şi cuvântul
catolic este de fapt tot de origine greacă însă pentru că cei din Apus s-au
numit pe sine catolici, aşa cum sunt ei astăzi, adică
despărţiţi de credinţa ortodoxă, ca să nu se facă confuzii între catolicii din
Apus şi catolicii din Răsărit, cei din Răsărit nu s-au mai numit
catolici ci s-au numit ortodocşi, cu dreaptă mărire.
Cine zice
"ortodox" ştie ce zice, adică zice creştinii care nu sunt de credinţe
străine de Ortodoxie ci sunt aşa cum suntem noi, cu credinţa
ortodoxă, cu dreaptă mărire. Sigur că pentru a avea dreaptă mărire trebuie să
ai dreaptă credinţă. Nu poţi să ai dreaptă mărire dacă nu ai
dreaptă credinţă. Deci, ori zicem drept măritori creştini, ori zicem drept
credincioşi creştini, în realitate e acelaşi lucru în două
înfăţişări. La slujbă, de pildă la Sfânta Liturghie, se spune: "Pe voi pe
toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu
întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor". S-ar
putea spune foarte bine: "Pe voi pe toţi, ortodocşilor
creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum
şi pururea şi în vecii vecilor". Prin urmare noi ne
definim ca ortodocşi, ne numim ortodocşi, drept măritori, şi ne manifestăm ca
ortodocşi prin ceea ce are Ortodoxia ca specific,
adică prin ceea ce e reprezentată Ortodoxia.
Cea mai de
căpetenie etichetă a Ortodoxiei este Sfânta Liturghie. Cuvântul
"liturghie" este tot de origine greacă şi înseamnă"lucrare
publică" aşa că liturghie după cuvântul acesta, - după cuvântul grecesc
considerat ca "lucrare publică", pentru că astaînseamnă
"liturghie" - se socoteşte că fac toţi aceia care fac lucrări de
folos, lucrări spre binele oamenilor, lucrări de conducere deexemplu.
Liturghie, după cuvântul acesta de lucrare publică, face şi un conducător de
corabie, tot liturghie face, dar nu liturghia în înţelesul în care
o avem noi în vedere.
În româneşte când
zici "liturghie" te gândeşti la un singur lucru şi nu te gândeşti la
o lucrare publică, ci te gândeşti la o slujbă şi anume la slujba
cea mai de căpetenie din Biserica Ortodoxă care se numeşte Liturghie.
"N-am luat parte la Sfânta Liturghie" să zicem, dacă zice
cineva aşa, înseamnă că nu merge la slujba cea mai de căpetenie a Bisericii,
sau "am luat parte la Sfânta Liturghie"
înseamnă că am luat parte la acea slujbă în cuprinsul căreia Cinstitele Daruri
ce sunt puse înainte, pâinea şi vinul anume pregătite, se
prefac, la rugăciunea preotului prin darul lui Dumnezeu, în Trupul şi Sângele
Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu care se împărtăşesc
credincioşii. Asta este Liturghia.
În limba
franceză, cuvântul "liturghie" se traduce cu - are ca termen -
cuvântul "liturgie" şi nu înseamnă numai Liturghie, şi mai ales nu înseamnă
Liturghia ci înseamnă toată slujba Bisericii, toate laudele, cele şapte laude.
Deci ei când spun "liturgie" spun slujbele Bisericii de
fiecare zi, cele şapte laude, la ei toate sunt "liturgie", după cuvântul
"liturgie" sau liturghie cum zicem noi. Ortodocşii francezi au şi ei
Liturghie cum avem noi, şi Liturghia aceasta se numeşte "Liturgie
Eucharistique".
De ce s-a ajuns
în limba franceză la această exprimare, "liturgie" şi "Liturgie
Eucharistique", liturghie şi Liturghie Euharistică?
Pentru că toate
slujbele Bisericii ne pregătesc pentru Liturghie, Liturghia nu e desprinsă de
celelalte slujbe ale Bisericii, ci e împreună cu
slujbele Bisericii aşa încât cineva care vrea să slujescă Sfânta Liturghie
trebuie să participe şi la celelalte slujbe ale Bisericii ca să
se poată pregăti pentru cea mai înaltă slujbă a Bisericii, pentru Sfânta
Liturghie.
Îmi aduc aminte
că într-un an, sunt de atunci vreo cincisprezece ani cred, prin 1980-1981, nu
mai ştiu exact, eram diacon şi am fost la mănăstire la
Prislop, pe lângă Haţeg, unde e înmormântat părintele Arsenie Boca, şi a venit
un părinte, părintele Caliopie Georgescu care
era exarh al mănăstirilor din Mitropolia Olteniei din Arhiepiscopia Craiovei şi
a fost rugat să facă Liturghie. Atunci preotul
mănăstirii nu era disponibil, şi el a acceptat să facă Liturghie dar a zis că
pentru a putea face Liturghie trebuie să se mai facă o dată
Utrenia pentru că el nu a fost la Utrenie şi să participe şi la Utrenie ca să
poată face Liturghie. Utrenia se făcuse seara. Şi
dimineaţa el a rugat pe maicile de la Prislop că dacă vor să facă Liturghia să
repete încă o dată Utrenia ca să fie şi el la Utrenie. E o
conştiinţă ortodoxă lucrul acesta. Adică e o pregătire, e o îndatorire, şi el
aşa a motivat că vrea să se facă încă o dată Utrenia, ca să
fie şi el acolo, zicând aşa, că pentru conştiinţa lui. Conştiinţa aceasta
trebuie să ne-o formăm toţi credincioşii. Sigur că în realitate,
în viaţa socială, nu toţi oamenii au posibilitatea să ia parte la slujbele
Bisericii, la Utrenie, la Vecernie, sunt împrejurări care
într-adevăr îi împiedică, dar conştiinţa ortodoxă trebuie să ne oblige să luăm
parte la slujbele Bisericii ca să avem
vrednicia de a
lua parte la Sfânta Liturghie, la Liturghia Euharistică. Concluzia aceasta o
scoatem foarte bine din faptul că în limba franceză există
termenul "liturgie" pentru toate slujbele şi termenul "Liturgie
Eucharistique" pentru Liturghia propriu-zisă.
Sfânta Liturghie
este cea mai de căpetenie slujbă a Bisericii şi este lăsată în esenţa ei de
către Domnul nostru Iisus Hristos.
Domnul nostru
Iisus Hristos la Cina cea de Taină a luat pâine în mâinile Sale, a
binecuvântat, a frânt, a dat ucenicilor şi a zis: "Luaţi
mâncaţi, acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi spre iertarea
păcatelor". După aceea a binecuvântat paharul cu vin şi a zis:
"Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu care pentru voi şi
pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor".
Aceasta este
esenţa Sfintei Liturghii şi de fapt Domnul Hristos cu acel prilej a şi zis:
"Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea" (Luca 22, 19-20).
Întru pomenirea
jertfei Mântuitorului nostru Iisus Hristos se face Sfânta Liturghie. Aşadar
Sfânta Liturghie este întemeiată de Domnul Hristos,
bineînţeles nu aşa cum se prezintă astăzi. Sfânta Liturghie aşa cum se prezintă
astăzi este alcătuită de Sfântul Vasile cel Mare
şi de Sfântul Ioan Gură de Aur. De cele mai multe ori noi facem Sfânta
Liturghie care ne-a rămas de la Sfântul Ioan Gură de Aur,
bineînţeles cu unele modificări care s-au adăugat în decursul veacurilor. Noi
spunem însă că Sfântul Ioan Gură de Aur a alcătuit
Liturghia, nu sută la sută aşa cum o avem noi, dar în esenţă, în temelia ei,
Liturghia pe care o avem noi astăzi este făcută de
Sfântul Ioan Gură de Aur sau de Sfântul Vasile cel Mare.
Două Liturghii se
fac în Biserica ortodoxă: Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se face numai de
zece ori pe an iar Liturghia Sfântului Ioan
Gură de Aur se face de cele mai multe ori, iar în timpul postului pregătitor
pentru Sfintele Paşti, în Postul Mare, se face şi o
Liturghie care nu e deplină şi se numeşte "Liturghia Darurilor mai înainte
sfinţite", deci e o Liturghie la care nu se sfinţesc Cinstitele Daruri
ci sunt sfinţite la o Liturghie deplină, la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare
sau la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Sfântul Ioan
Gură de Aur a avut în vedere şi Liturghia Sfântului Vasile, Sfântul Vasile a
avut în vedere Liturghiile dinainte de el, Liturghia
Sfântului Iacob, şi le-au alcătuit aşa cum au fost luminaţi de Dumnezeu pentru
contemporanii lor şi au rămas de atunci în general
neschimbate aşa cum le avem noi astăzi.
Sfânta Liturghie
este slujba la care Cinstitele Daruri se prefac în Trupul şi Sângele
Mântuitorului pentru împărtăşirea credincioşilor.
Avem în vedere la
Sfânta Liturghie pe Dumnezeu şi pe oameni. Pe Dumnezeu care ne dă posibilitatea
să avem Cinstitele Daruri, să avem Trupul şi
Sângele Mântuitorului, să avem Sfânta Euharistie pentru împărtăşirea
credincioşilor şi îi avem în vedere pe credincioşii care
doresc să se împărtăşească cu Cinstitele Daruri prefăcute în Trupul şi Sângele
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu
"dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereştile, de
viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele lui Hristos Taine". Sfânta Liturghie, aşa
cum este în Biserica noastră Otrodoxă, în Biserica dreptmăritoare, are trei
părţi: o parte pregătitoare care se numeşte
Proscomidie, o parte la care pot participa şi credincioşii încă nebotezaţi
numiţi "cei chemaţi" sau "catehumeni" - până la "Câţi
sunteţi chemaţi ieşiţi" şi această parte se numeşte "Liturghia
cuvântului" - iar împărtăşirea care se face în cadrul acestei Sfinte Liturghii
este împărtăşire prin cuvânt şi anume prin Evanghelia care se citeşte. Şi apoi
urmează Liturghia Euharistică propriu-zisă la
care nu pot lua parte cei care nu sunt dreptmăritori creştini ci numai
dreptmăritorii creştini, numai ortodocşii, numai cei botezaţi. Şi
cei care se pregătesc pentru botez în Biserica Ortodoxă sunt socotiţi într-un
fel tot ortodocşi dar într-o categorie care nu le dă
voie să ia parte la Sfânta Liturghie propriu-zisă, la Liturghia Euharistică, ci
numai la Liturghia cuvântului. E o rânduială a
Bisericii noastre în care se pune în evidenţă importanţa Sfintei Liturghii,
adică nu orice credincios e vrednic să ia parte la Sfânta
Liturghie, Sfânta Liturghie fiind o slujbă mai presus de lumea aceasta, este o
slujbă care aduce cerul pe pământ. Biserica în general este
considerată ca "cerul cel de pe pământ", având în vedere biserica
drept locaş de închinare. Sfânta Liturghie este împărăţia lui
Dumnezeu pe pământ, şi de aceea ca să luăm parte la Sfânta Liturghie, la
împărăţia lui Dumnezeu de pe pământ trebuie să avem o
vrednicie anume, trebuie să fim curăţiţi de relele care ne-ar face nevrednici
de Sfânta Liturghie. De aceea la Sfânta Liturghie
în vechime nu aveau voie să ia parte cei nebotezaţi, catehumenii, cei chemaţi,
şi nu aveau voie să ia parte la Sfânta Liturghie
cei care erau în stadiul de pocăinţă, care nu se puteau şi împărtăşi. Toţi
credincioşii care luau parte la Sfânta Liturghie aveau
cumva obligaţia să se împărtăşească cu Sfintele Taine, cu Trupul şi Sângele
Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi atunci se
considera că numai aceia care se pot împărtăşi pot lua parte la Sfânta
Liturghie. Lucrurile n-au rămas aşa în istoria Bisericii din
neputinţa omenească şi Biserica a admis să ia parte şi cei care sunt în stadiu
de pocăinţă pentru că nu mai există o categorie, o
ceată, a celor ce se pocăiesc, sau mai multe cete din cei care se pocăiesc şi
care nu intrau în biserică ci stăteau în pridvorul
bisericii la sfintele slujbe. Lucrul acesta Biserica l-a desfiinţat în istorie
şi atunci a rămas că toţi credincioşii ortodocşi pot să ia parte la
Sfânta Liturghie dar fiecare în conştiinţa lui trebuie să ştie care este
situaţia lui şi cum anume trebuie să se pregătească
pentru a se face vrednic de Sfânta Liturghie.
Dacă nu avem în
vedere lucrurile acestea înseamnă că coborâm Sfânta Liturghie şi pentru noi
devine o slujbă obişnuită ca şi slujbele
celelalte. Şi celelalte slujbe sunt importante, însă sunt importante ca
pregătitoare pentru Sfânta Liturghie, iar Sfânta Liturghie este
cea mai însemnată dintre sfintele slujbe, dar nu desprinsă de celelalte slujbe
- şi în cazul acesta Sfânta Liturghie în Ortodoxie ocupă
locul cel mai de căpetenie - şi de aceea am zis că eticheta Bisericii Ortodoxe
este Sfânta Liturghie. Orice slujbă ortodoxă este o
etichetă a Bisericii Ortodoxe dar mai presus de toate, cel mai bine reprezintă
Ortodoxia Sfânta Liturghie.
Comorile
Ortodoxiei, comorile credinţei noastre sunt sfintele slujbe prin existenţa lor
şi prin conţinutul lor. Sfânta Liturghie este un fel de rezumat al
celorlalte sfinte slujbe în înţelesul că în Sfânta Liturghie se prezintă
evenimentele de mântuire care ţin de viaţa ortodoxă, de
viaţa Bisericii Ortodoxe. Tot ceea ce s-a făcut pentru noi, pentru mântuirea
noastră, se înfăţişează pe scurt în cuprinsul Sfintei
Liturghii, aşa că Sfânta Liturghie în cele din urmă este cea mai reprezentativă
slujbă a Bisericii noastre, şi este cea mai
reprezentativă slujbă, şi prin conţinut, şi prin rostul ei. Prin conţinut -
prin ceea ce se spune, prin rostul ei - prin faptul că la
Sfânta Liturghie
se sfinţesc Cinstitele Daruri, şi prin scopul ei - ca cei credincioşi să se
poată împărtăşi cu Sfintele Taine ale Mântuitorului
nostru Iisus Hristos.
Noi considerăm
Sfânta Liturghie ca împărăţia lui Dumnezeu pe pământ în înţelesul că la
începutul ei se spun cuvintele: "Binecuvântată
este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor". Deci avem în vedere că în faţa noastră se
desfăşoară împărăţia lui Dumnezeu, avem în vedere faptul că se face aici pe
pământ lucru ceresc, în "cerul cel de pe pământ",
avem în vedere faptul că la Sfânta Liturghie noi îi închipuim aici pe pământ pe
cei din ceruri. Cuvintele: "Noi, care pe Heruvimi cu taină
închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit sfântă cântare aducem, toată
grija cea lumească de la noi să o
lepădăm. Ca pe
Împăratul tuturor, să-L primim pe Cel în chip nevăzut înconjurat de cetele
îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia", sunt cuvinte din care
înţelegem că participând noi la Sfânta Liturghie nu mai suntem doar oameni
obişnuiţi, oameni păcătoşi aşa cum ne ştim noi, ci
suntem şi închipuitori ai fiinţelor cereşti care stau în apropierea lui
Dumnezeu şi-I aduc mărire lui Dumnezeu, îi închipuim pe
Heruvimi.
Şi, la Sfânta
Liturghie, avem posibilitatea să spunem cuvinte îngereşti: "Sfânt, Sfânt,
Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de
mărirea Ta". Sunt cuvinte din cer aduse pe pământ şi le spunem şi noi.
Avem apoi posibilitatea să-I aducem mărire lui Dumnezeu
răspunzând la ecfonisele de la Sfânta Liturghie în care Îl avem în vedere pe
Dumnezeu ca Cel "Căruia I se cuvine toată mărirea,
cinstea şi închinăciunea", ca pe Cel ce are "stăpânire, împărăţie,
putere şi mărire", ca pe Cel ce este "bun şi iubitor de oameni",
ca pe Cel ce este "milostiv şi iubitor de oameni", ca pe Cel ce este
"Sfânt" şi "sfinţirea noastră" şi toate acestea ni le pune în faţă
Sfânta Biserică în Sfânta Liturghie. Şi noi răspunzând la aceasta mărturisim că
avem încredinţarea că trebuie să-I aducem mărire lui
Dumnezeu şi Îi aducem mărire lui Dumnezeu după puterea noastră, fiecare dintre
noi atâta cât putem noi să aducem. Din toată
mărirea lui Dumnezeu Îi aducem atât cât putem noi să-I aducem şi gândul acesta
că Dumnezeu e bun şi milostiv şi
iubitor de oameni, că e sfânt, că e sfinţirea noastră trebuie să ne dea dorinţa
ca să fim preamăritori de Dumnezeu întrucât
Ortodoxia este cu preamărire adusă lui Dumnezeu.
O viaţă ortodoxă
trebuie să fie o viaţă care prelungeşte Sfânta Liturghie în viaţa socială, în
viaţa de toate zilele, în înţelesul că la Sfânta Liturghie
se spune: "Cu pace să ieşim" şi credincioşii răspund: "Întru
numele Domnului", ceea ce înseamnă că şi după Liturghie trebuie
să fie o Liturghie, adică o slujbă de preamărire a lui Dumnezeu şi o slujbă de
transformare a naturii, de transformare a
vieţii noastre, de transformare a simţirii noastre, de transformare a fiinţei
noastre spre bine. Dacă trăim liturgic în viaţa socială,
dacă ne silim să trăim liturgic, atunci şi Sfânta Liturghie o trăim la măsurile
la care trebuie s-o trăim, iar dacă considerăm
Liturghia desprinsă cumva de viaţa socială şi desprinsă de celelalte slujbe şi
neglijăm slujbele Bisericii şi vrem să preţuim numai
Sfânta Liturghie, nu suntem în Ortodoxie pentru că Ortodoxia impune o viaţă în
care să se desfăşoare Sfânta Liturghie la
măsurile la care poate fi desfăşurată în conştiinţa noastră.
De exemplu când
slujeşte preot cu diacon, diaconul, înainte de a începe Sfânta Liturghie, zice
către preot: "Roagă-te pentru mine, părinte" şi
preotul spune: "Să îndrepteze Domnul paşii tăi spre tot lucrul bun".
Adică îndreptarea aceasta spre bine, îndreptarea generală spre
bine este o continuare a Liturghiei. După intrarea cu Sfintele Daruri, când
sunt puse pe Sfânta Masă, dacă slujeşte preot cu diacon,
preotul zice către diacon: "Pomeneşte-mă, frate şi
împreună-slujitorule" iar diaconul răspunde: "Preoţia ta să o pomenească Domnul
Dumnezeu întru împărăţia Sa. Roagă-te pentru mine, părinte". La aceasta
preotul zice: "Duhul Sfânt să vină peste tine şi
puterea Celui preaînalt să te umbrească" iar diaconul răspunde:
"Acelaşi Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieţii noastre.
Pomeneşte-mă părinte". Şi iarăşi zice preotul: "Să te pomenească
Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea
şi în vecii vecilor".
Dialogul acesta,
liturgic de fapt, este un dialog din care înţelegem că cea mai însemnată urare
pe care o poate face cineva este aceasta ca
"Duhul Sfânt să vină peste noi şi puterea Celui preaînalt să ne
umbrească" aşa cum s-a întâmplat cu Maica Domnului, cu Preasfânta
Fecioară Maria la Buna Vestire şi ca "acelaşi Duh să lucreze împreună cu
noi în toate zilele vieţii noatre". Deci nu numai în
cuprinsul unui timp limitat cât ţine o Sfântă Liturghie, ci în toate zilele
vieţii noastre şi toată viaţa noastră, chiar şi viaţa de studiu, chiar şi
viaţa de îndatoriri sociale trebuie să fie un fel de liturghie după Liturghie,
trebuie să fie un fel de strădanie de a aduce pe
Dumnezeu, pe Domnul Hristos, în mijlocul nostru cum se spune la Sfânta
Liturghie când slujesc mai mulţi preoţi şi când se îmbrăţişează
şi zic: "Hristos în mijlocul nostru" şi celălalt: "Este şi va
fi", şi primul iarăşi: "Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor."
iar al doilea: "Amin".
Deci conştiinţa
aceasta a ducerii în lumea aceasta a Domnului Hristos în conştiinţa noastră, şi
în viaţa noastră, şi în viaţa socială, este o conştiinţă
ortodoxă, este o gândire ortodoxă, care are drept etichetă, drept rezumat,
drept firmă să zicem aşa, Sfânta Liturghie, care
nu trebuie să rămână în biserică, ci trebuie dusă de fiecare dintre noi la
măsurile noastre până acolo unde ajungem cu viaţa noastră
şi să ne ferim de tot ce ar împiedica preamărirea lui Dumnezeu pentru că unde
nu este preamărirea lui Dumnezeu, acolo nu este
nici Liturghie pentru că nu este Ortodoxie. Dumnezeu să ne ajute!
21
august 1995
Arhimandrit
Teofil Părăian
din"Gânduri bune pentru gânduri bune"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!