Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula
Evanghelia Duminicii acesteia, cuprinsă în Evanghelia de la Matei (14, 14-22), ne arată că Dumnezeu ne este grijuliu. Poate pare o opinie stranie, dar gândul acesta mi-a venit dintâi la recitirea textului. Partea primă a acestui capitol ne povestește cum Irod, iritat de cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul la adresa păcatelor sale cu Irodiada, soția fratelui său Filip, înnebunit de dansul fiicei Irodiadei, oferă acesteia pe o tipsie capul Sfântului Înaintemergător. Sufletul unui sfânt pentru un dans desfrânat. Un banchet de sânge. Continuarea lecturii din Evanghelie ni-L prezintă pe Hristos anunțat de moartea vărului Său, de durerea veștii retrăgându-Se în pustie.
Acolo însă, oamenii-L află, semn că nici întrupat în mijlocul nostru Dumnezeu nu Se vrea nedescoperit. Se ascunde pentru a fi găsit mai bine. Un efort omenesc care merită făcut. Mântuitorul, în ciuda tristeții Sale, nu-i lasă triști pe oameni. Vindecă, propovăduiește, mângâie dureri. Apostolii se impacientează, la vederea apusului de soare. Scriptura consemnează: „Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare” (Matei 14, 15). Dar Domnul nu-i ținea pe oameni; ei nu s-ar fi dat duși de la Mântuitorul. Nu-i prima dată. La nunta din Cana Galileii, pe muntele fericirilor, la Cina cea de Taină și în alte momente de Har, Hristos este de nepărăsit. Acum le cere Ucenicilor: „N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce”(v. 16). Sărăcia Apostolilor poate fi stânjenitoare pentru noi și pentru mulți care abuzează de bogății, mulți ascunzându-se în spatele slujirii Evangheliei, dar nu și pentru Mântuitorul. Din cinci pâini și doi pești El face prilej de binecuvântare, frângere, comuniune. Prilej de Liturghie!
Oamenii încep să mănânce. Cel mai simplu act fiziologic, semn că boala este biruită. Cel mai simplu mod de a dovedi că revii la viață. Mântuitorul Însuși, după Înviere, avea să mănânce, pentru a dovedi că nu este nălucă. Pe de o parte, masa ca prilej de moarte, pe de alta, masa ca prilej de Liturghie. Pe tipsia desfrâului, capul lui Ioan Botezătorul, în mâinile Mântuitorului Pâine Vieții. De atunci e mereu așa. Să învățăm la ce masă merită să ne așezăm cu adevărat!
Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!