Predică la Duminica a 10-a după Rusalii

IPS Bartolomeu Anania

Iubiţii mei, avem mai multe cazuri rostite în Sfintele Evanghelii de vindecări ale demonizaţilor de către Domnul nostru Iisus Hristos, mai târziu şi de către ucenicii Săi. Această demonizare a fost o realitate în vremea veche, dar din păcate este şi în vremea noastră. Pentru că diavolul are libertatea de a-şi face mendrele prin lume pentru ca Dumnezeu să ne încerce prin el. Nu să ne pedepsească! Ci să ne încerce şi să ne călească pentru viaţa de aici şi pentru viaţa de dincolo. (…) Să ştiţi că şi necazurile când vin au un rol pedagogic. Odată în Ierusalim s-a dărâmat un turn şi i-au omorât pe oamenii care treceau pe sub el. Şi ucenicii l-au întrebat pe Iisus: “Învăţătorule, oare aceia care au murit sub prăbuşirea turnului au fost ei mai răi decât ceilalţi locuitori ai Ierusalimului?” Şi le-a răspuns: “Nu! N-au fost mai răi! Dar s-a făcut aşa cu cei puţini, pentru ca cei mulţi să ia aminte şi să fie treji”. Aşadar, din orice pe lumea aceasta căpătăm câte o lecţie.

Demonizările se fac şi astăzi. Nu este vorba de exorcisme. Este vorba de viaţa socială. E un duh rău care bântuie în toată Europa şi în toată lumea. Ştim asta din tot ceea ce citim, din ceea ce vedem, din ceea ce ascultăm. Războaie, răzmeriţe, răscoale, nelinişte, tensiuni între popoare şi între indivizi, calamitatea terorismului care este ceva absolut nou în istorie. Şi să nu-mi spună şefii de popoare că terorismul nu va schimba nimic din viaţa lor! Schimbă! A şi început să schimbe mentalităţile. Pe vremea comunismului ne suspicionam unii pe alţii ca nu cumva cel care stă în faţa mea să fie un turnător la securitate. Acum, în deplină libertate, am ajuns să ne temem de vecinul care călătoreşte cu noi în acelaşi avion sau în acelaşi autobuz. Noi nu ştim dacă este încins cu bombe.

Se schimbă ceva în mentalitatea lumii. Şi se schimbă în rău. Începem să ne pierdem libertatea pentru că ne pierdem libertatea interioară. Valorile se răstoarnă. Ceea ce a fost rău până acum începe să devină bun, ceea ce ştim că este urât începe să devină frumos, ceea ce ştim că este distrugător începe să devină constructiv şi aşa mai departe. Atenţie la istoria noastră şi la cei care o scriu! Atenţie la copiii voştri în şcoli şi la educaţia lor! Sunteţi părinţi şi responsabili! Nu-i lăsaţi doar pe seama celor ce cârmuiesc şcolile! Îi respectăm şi-i stimăm, dar şi ei sunt supuşi enormelor presiuni care, pur şi simplu, vor să ne depraveze copiii de la fragedă vârstă, încă din şcolile primare, sub basca unor programe de sănătate publică anti SIDA şi aşa mai departe.

Totul se face în numele binelui pentru că diavolul, când vrea să facă răul, invocă binele. Şi mai cu seama îl face pe om să nu se mai ferească. Spunea cineva că cea mai mare viclenie a diavolului este aceea de ai face pe oameni să nu creadă în el. Atunci când nu mai crezi în el, îşi poate face mendrele în voie. Nu diavolul urât şi înfiorător pe care-l vedem pe unele picturi, ci diavolul care lucrează nevăzut în noi, în sufletele noastre. Bântuie duhul rău peste noi. Popoarele parcă nu se mai înţeleg, oamenii parcă nu se mai înţeleg. Trăim în stress, care ne toacă nervii şi e gata să ne ducă spre ospiciu. (…)

Dragii mei, păi dacă lumea este bântuită de duhul cel rău, trebuie să existe nişte refugiuri în care să ne regăsim noi înşine şi pe Dumnezeul de care avem nevoie. Iar acestea sunt bisericile. Intraţi în oricare dintre ele (…) şi vedeţi zugrăviţi pe Mântuitorul Hristos – Dreptul Judecător, pe Maica Domnului rugătoare, pe sfinţi, pe sfinte. Este o altă lume, un alt univers. Este spaţiul în care nu te temi, este spaţiul credinţei, al nădejdii şi al curajului, al optimismului. Când cazi în genunchi în faţa unei icoane şi aprinzi eventual o lumânărică, rosteşti un nume, simţi că eşti în faţa lui Dumnezeu şi împreună cu Dumnezeu. Că El este cu tine şi că te ascultă. Rugăciunea nu este altceva decât un dialog între sufletul tău şi între Dumnezeu. Dacă tu îl întrebi, El îţi răspunde fără cuvinte, dar răspunsul se simte dacă rugăciunea este adevărată şi puternică şi stăruitoare. De aceea construim biserici, ca să nu-i lăsăm loc diavolului să-şi facă mendrele pe oriunde vrea el. (…)

Ştiu din vremea comunismului. Eu am fost un colaborator apropiat al Patriarhului Iustinian de veşnică pomenire, foarte apropiat. Şi ne spunea nouă, celor câţiva tineri de lângă el: “Voi aveţi alte concepţii şi aşteptaţi să vină americanii ca să ne scape de comunişti. Eu sunt mai bătrân şi ştiu mai multe. Eu nu vreau să vă contrazic pe voi şi credeţi ce vreţi. N-am să vă opresc. Dar eu cred că comunismul s-a instaurat pe lungă durată la noi şi că, deci, Biserica trebuie să-şi facă o politică de perspectivă şi de lungă durată. Americanii nu vor veni deloc sau nu vor veni curând. Dar până atunci, noi trebuie să supravieţuim. Vom fi persecutaţi, vor fi preoţi aruncaţi în închisori cu miile şi miile. Dar eu pe preoţii mei, pe cât posibil, nu-i vreau în puşcărie. Pe preot îl vreau în Biserică. De aceea voi face tot ce îmi stă în putinţă să menţinem bisericile deschise, pentru că acolo unde biserica este deschisă este şi preot. Unde e preot e Liturghie, unde este Liturghie e Euharistie şi unde este Euharistie este Iisus Hristos. (…) Dacă-L păstrăm pe Hristos şi calea noastră de acces deschisă către El, avem esenţialul. Celelalte vor veni mai târziu. Nu vom predica în mod deschis, cu pieptul descoperit, nu toţi dintre noi! Dar avem posibilitatea să ne rugăm.”

Pentru că, iubiţii mei – v-o spune un om care a trecut prin închisori -, conştiinţa nu poate fi controlată de nimeni. Nici de cei mai înverşunaţi gardieni. Ceea ce este în sufletul tău şi ceea ce este în inima ta, când te-ai văzut în pat sub pătură, ţi-ai pus mâinile pe piept şi te-ai rugat, nu poate nimeni să te controleze şi să te oprească. Drumul între tine şi Dumnezeu se menţine deschis, dacă tu vrei să-l menţii deschis. Altfel, nu există putere omenească care să pună barieră între tine şi Dumnezeu.

De aceea, dragii mei, când intraţi într-o biserică, intraţi într-un spaţiu care nu mai este al duhurilor rele, este spaţiul lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos. (…)

(Sursa:IPS Bartolomeu Anania, transcrierea unor fragmente din predica din data de 28 august 2005, www.doxologia.ro/video/predici/vindecarea-lunaticului)