Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica I după Rusalii (a Tuturor Sfinților)

Matei 10, 32-35, 37-38, 19, 27-30

 

‘Zis-a Domnul către ucenicii Săi: pentru cel care va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri. Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Și cine nu își va lua crucea sa și nu va veni după Mine, acela nu este vrednic de Mine. Atunci, răspunzând, Petru a zis către Dânsul: iată noi am lăsat toate și am urmat Ție; oare ce vom avea noi? Iar Iisus a zis către ei: adevărat vă spun vouă că voi, cei care M-ați urmat pe Mine, la nașterea din nou a lumii, când va ședea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau țarini pentru numele Meu, însutit va lua înapoi și viața veșnică va moșteni. Dar mulți din cei dintâi vor fi pe urmă, și din cei de pe urmă vor fi întâi.’

PreFericitul DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Duminica Tuturor Sfinților urmează în calendar imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, care completează sărbătoarea Învierii Mântuitorului Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că prin Pogorârea Duhului Sfânt se împlinește sau se finalizează iconomia Fiului, adică planul de mântuire al lui Dumnezeu Tatăl, realizat în Fiul Său, pentru că prin lucrarea Duhului Sfânt noi, oamenii, dobândim înfierea, adică primim harul care ne înfiază prin Botez în Fiul, spre a deveni fii duhovnicești, după har, ai lui Dumnezeu Tatăl, după cum Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Tatăl, după natură.

Această duminică, prăznuită după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, se numește în calendarul nostru Duminica Tuturor Sfinților. În acest sens, Biserica Ortodoxă se deosebește de Bisericile occidentale care pomenesc pe toți sfinții și pe toți morții la începutul lunii noiembrie (1 și 2).

Numai prin lucrarea Sfântului Duh oamenii pot deveni sfinți

Biserica Ortodoxă prăznuiește Duminica Tuturor Sfinților în prima Duminică după Duminica Pogorârii Sfântului Duh pentru a arăta că rostul venirii Sfântului Duh în lume este sfințirea oamenilor. Dacă nu serbăm Duminica Tuturor Sfinților imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh nu înțelegem nici lucrarea Duhului Sfânt în lume și nici rostul Bisericii lui Hristos, și anumesfințirea oamenilor.

Deci, această Duminică a Tuturor Sfinților ne arată că Duhul Sfânt vine în lume pentru a constitui Biserica instituită de Hristos și pentru a lucra sfințirea oamenilor prin Tainele Bisericii. Duhul Sfânt face din oamenii credincioși sfinți. De aceea, se spune în prochimenul Apostolului de astăzi: ‘Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi’ (Psalmul 67, 36). Duhul Sfânt dăruiește omului ajutor de a dezvolta chipul lui Dumnezeu din el, spre asemănarea cu Dumnezeu. Prin harul Duhului Sfânt, omul se îndreaptă mereu spre Dumnezeu Tatăl și are conștiința harică de fiu sau fiică duhovnicească în Iisus Hristos Domnul. Așadar, Pogorârea Duhului Sfânt are ca scop ridicarea oamenilor, luminarea lor, sfințirea lor după chipul Fiului, pentru a-i prezenta lui Dumnezeu Tatăl ca flori și roade ale credinței, ca ființe euharistice, recunoscătoare sau mulțumitoare.

Frumusețea sfințeniei constă în comuniune și în dăruire de sine iubitoare

În al doilea rând, Duminica Tuturor Sfinților ne arată rostul Bisericii. Biserica este una, sfântă, sobornicească și apostolească. Unitatea Bisericii nu se desparte de sfințenia ei, deoarece și în Dumnezeu unitatea și sfințenia sunt nedespărțite.Însă Dumnezeu este Unul nu ca singurătate eternă, ci este Unul ca și comuniune indestructibilă de viață și iubire veșnică. Iar slava Sfintei Treimi este frumusețea iubirii Sale milostive, smerite și dătătoare de bucurie veșnică. Însă Dumnezeu împărtășește sfințenia Sa oamenilor pe măsura credinței și iubirii lor.

Iată de ce Ortodoxia a rânduit ca această Duminică a Tuturor Sfinților să fie duminica în care se arată rodul lucrării Duhului Sfânt în Biserică și prin Biserică.

Această duminică ne arată taina unității Bisericii în sfințenie. Sfințenia nu se trăiește niciodată în izolare, în egoism, în autosuficiență. Chiar părinții din pustie cei mai îndepărtați de orașe sau sate aveau conștiința comuniunii lor cu Sfânta Biserică. De aceea, chiar și aceia dintre ei care au ajuns la o sfințenie deosebită și au văzut lumina cea necreată încă din lumea aceasta, adică lumina Împărăției cerurilor, totuși, înainte de moarte, au cerut să se împărtășească, pentru a arăta că fac parte din Sfânta Biserică a lui Hristos. În înțelepciunea ei, Biserica a voit să arate că, deși în fiecare zi vedem unul sau mai mulți sfinți pomeniți în calendar, totuși, acești sfinți nu pot fi niciodată înțeleși în chip individualist, egoist, separat, fragmentar, izolat sau trunchiat, și, ca atare, a fixat această Duminică a Tuturor Sfinților, care este, de fapt, Duminica dedicată comuniunii sfinților; toți sfinții laolaltă înseamnă comuniunea sfinților, părtășia lor comună în preaslăvirea lui Dumnezeu. Dumnezeu este minunat în frumusețea și unitatea sfinților diferiți, diferiți ca vârstă, diferiți ca epocă și loc în care au trăit, diferiți ca neam, diferiți ca gen, diferiți ca rang în societate, de la împărați până la simpli țărani și de la oameni vestiți până la simpli anonimi. Toate cetele de sfinți în unitatea și frumusețea comuniunii lor în jurul Preasfintei Treimi, având în fruntea lor pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Această frumusețe a Duminicii Tuturor Sfinților este, de fapt, frumusețea unității Bisericii, unitatea și diversitatea darurilor Duhului Sfânt. El dăruiește o mulțime de daruri la Botezcredinciosului, iar înmulțirea darurilor diferite oferite de Duhul Sfânt înseamnă înmulțirea sfințeniei sau creșterea întru sfințenie.

Duminica Tuturor Sfinților are un caracter profetic și anticipează comuniunea din Împărăția lui Dumnezeu

Un alt motiv pentru care Biserica a fixat această sărbătoare numită Duminica Tuturor Sfinților este acela al sfinților cunoscuți și necunoscuți. Biserica are foarte mulți sfinți în calendarul ei, dar mai ales în sinaxarul ei, care este mai bogat decât calendarul. Totuși, mai există o mulțime de sfinți care nu sunt în mod oficial canonizați, iar aceștia sunt sfinții încă necunoscuți sau încă nerecunoscuți ca atare în mod oficial. În acest sens, vedem cazul proorocului Ilie, când zice către Dumnezeu: ‘Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale și pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu singur, dar caută să ia și sufletul meu’ (3 Regi, 19,10). Însă Dumnezeu îi spune: ‘Mi-am oprit dintre israeliți șapte mii de bărbați; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal și buzele tuturor acestora nu l-au sărutat’ (3 Regi, 19, 18). Deci, totdeauna există mai mulți sfinți decât a canonizat Biserica, dar Dumnezeu va arăta slava acestor sfinți când vrea El, în lumea aceasta sau la a doua Sa venire, despre care a vorbit Evanghelia de astăzi, când spune că aceștia se vor arăta la nașterea din nou a lumii. Atunci se vor arăta toți sfinții, cunoscuți de noi și necunoscuți de noi. De aceea, Duminica Tuturor Sfinților are și un caracter profetic, de anticipare sau prevestire a comuniunii din Împărăția lui Dumnezeu, de pregustare a frumuseții și bucuriei comuniunii tuturor sfinților, cunoscuți și necunoscuți.

Însutitul din Evanghelie înseamnă bucuria și pacea comuniunii cu Hristos

În Evanghelia Duminicii Tuturor Sfinților, Mântuitorul Iisus Hristos spune că‘oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarine pentru numele Meu, însutit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică’ (Matei 19, 29). La ce se referă acest însutit mai mult decât ceea ce au lăsat oamenii pentru Hristos? Se referă la bucuria și pacea vieții veșnice primite în arvună încă din lumea aceasta, ca iertare a păcatelor, ca binecuvântare și sfințire a vieții la care se adaugă apoi în plinătate viața veșnică. Viața veșnică aici înseamnă viața trăită în comuniune cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și cu sfinții lui Dumnezeu, înseamnă viața în Împărăția iubirii sfinte și nesfârșite a Preasfintei Treimi.

Cea mai mare bogăție o purtăm în suflete, nu în hambare, bănci sau buzunare

O mulțime de oameni în istoria Bisericii au lăsat averi și familie și s-au retras în pustie. Au trăit hrănindu-se cu rădăcini sau poame, răbdând frigul sau arșița soarelui. Și, totuși, erau bucuroși, erau fericiți. Iar lumea din orașe venea să-i caute în pustie sau în crăpăturile și peșterile munților. O mulțime de sihaștri, care au fugit de lume, au atras însă mulți oameni după ei. De ce? Pentru că au dobândit pacea și bucuria Duhului Sfânt sau prezența lui Hristos în ei prin Duhul Sfânt. Acesta este înțelesul adânc al cuvântului însutit. Cine urmează pe Hristos, cine crede în El și Îl iubește prin rugăciune și fapte bune, se îmbogățește însutit în Dumnezeu; acesta a renunțat la ceva trecător și a primit pe Cineva netrecător, a dobândit prezența netrecătoare a lui Hristos Cel veșnic în viața lui. De aceea, martirii și cuvioșii, precum și toți credincioșii mireni smeriți, rugători și mărturisitori ai credinței simt bucuria prezenței lui Hristos în viața lor. Această prezență este cea mai mare bogăție, bogăția pe care o purtăm în suflete, adică lumina credinței, iubirea față de Dumnezeu și față de semeni, lumina faptelor bune. Acestea rămân în sufletul nostru și le luăm cu noi ca pe niște comori nepieritoare în Împărăția lui Dumnezeu. Însutitul acesta, care se dăruiește de Dumnezeu celor care Îl iubesc pe El, este harul lui Dumnezeu în oameni și darurile multe ca rodiri ale Duhului Sfânt în viața lor. Mântuitorul mai spune că, pe lângă darurile însutite, ucenicii vor primi și viața veșnică, adică fără de moarte, și învierea, nemurirea și bucuria veșnică din Împărăția lui Dumnezeu.

Multe daruri ne dăruiește Dumnezeu când credem în El și împlinim voia Lui în viața noastră. Întrucât Dumnezeu ne iubește, să răspundem iubirii Lui prin rugăciune și prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire și bucurie veșnică. Amin!

(Sursa: Ziarul ” Lumina de Duminică”).