Sfântul Maxim Grecul
Prietenului său iubit, călugărul Maxim îi urează să se bucure în Domnul!
Cu privire la ce m-ai întrebat, îţi voi
răspunde şi prin tine îi voi răspunde fiecărui ortodox. Sfântul simbol,
adică mărturisirea de credinţă creştină ortodoxă, a fost alcătuit de
primul Sinod Ecumenic al Sfinţilor Părinţi, care au fost în număr de 318
şi care s-au adunat în oraşul Niceea în timpul marelui Împărat
Constantin. Atunci, Crezul a fost alcătuit numai până la cuvintele: „Şi
întru Duhul Sfânt”.
Iar al doilea Sinod Ecumenic, la care au
participat 150 de Sfinţi Părinţi ce s-au întrunit împotriva lui
Macedonie – luptătorul potrivnic Sfântului Duh, care a rostit hule la
adresa Lui şi L-a numit creat, iar nu Făcător – a adăugat (la ceea ce
alcătuise Primul Sinod) învăţătura despre Sfântul Duh.
Iar al treilea Sinod Ecumenic, la care
au participat 200 de Sfinţi Părinţi, s-a întrunit în Efes împotriva
luptătorului de Hristos Nestorie. Acesta a hulit şi a spus că unul este
Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu şi altul este Acela pe Care L-a născut
Pururea Fecioara Maria, de aceea el nici nu a vrut să o numească pe
Pururea Fecioara Maria Născătoare de Dumnezeu, ci a numit-o Născătoare
de Hristos, despărţind, blestematul, în două persoane un singur
Dumnezeu-om, pe Iisus Hristos. Din această pricină, acest al treilea
Sfânt Sinod a hotărât şi Tâlcuiri şi sfaturi 21 cu asprime a poruncit
sub ameninţarea unor blesteme cumplite ca Sfântul Simbol, alcătuit de
cele două Sinoade dinainte, să se păstreze neschimbat şi nimeni să nu
îndrăznească, în obrăznicia lui nesăbuită, să adauge ceva la el, nici să
scoată din el nici chiar o cirtă sau o iotă, nici să schimbe vreo
învăţătură sau vreo literă din el. Pe lângă aceasta, ei au hotărât aşa:
dacă cineva, mai târziu, va îndrăzni să facă aşa ceva cu privire la
Simbolul credinţei ortodoxe, să fie blestemat şi străin de toată
teologia şi adunarea creştină. Straşnică este această poruncă, straşnică
este şi interzicerea de a schimba ceva.
Cu privire la acest lucru trebuie să
avem mare băgare de seamă dacă dorim cu adevărat să dobândim mântuirea
şi unirea cu Sfinţii Părinţi care au alcătuit Sfântul Simbol al
credinţei noastre ortodoxe. Şi să nu spui că nu există mare diferenţă în
ceea ce şi-au îngăduit să facă astăzi cei ce au născocit noua
învăţătură. Straşnica interzicere [a schimbării] îi supune deopotrivă
anatemei şi pe cel ce adaugă şi pe cel ce scoate şi pe cel ce schimbă
chiar şi cea mai mică formă. De aceea nu este bună lauda voastră, ca să
nu spun: obraznică, pentru că vă supune aceleiaşi anateme şi pe voi,
care aţi schimbat cuvintele insuflate de Dumnezeu şi spuneţi: „din
Maria”, iar nu „de la Maria”, şi „aşteptăm” iar nu „aştept”, şi „viaţa
ce va să fie în veci amin”, iar nu „viaţa veacului ce va să fie”.
Vă este de ajuns că aţi săvârşit fapte
potrivnice, iar ceea ce ţine de Sfântul Duh, să hotărască aceia, cărora
le este încredinţat acest lucru; căci nu puteţi să slujiţi şi lui
Dumnezeu şi lui mamona, spune Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 16, 13). Cât
s-a rugat marele împărat Iustinian la al cincilea Sfânt Sinod Ecumenic
să i se îngăduie să adauge în Sfântul Simbol un singur cuvânt mic:
„pururea”, ca în locul cuvintelor „şi de la Maria Fecioara”, să se
rostească: „şi de la Maria Pururea Fecioara”. Însă acei Fericiţi
Părinţi, păzind porunca primelor patru Sinoade, nu i-au îngăduit să
adauge această expresie în Sfântul Simbol deşi nu era nimic rău în ea,
ci, dimpotrivă, ea mărea slava şi lauda Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu. De aceea iau poruncit să spună şi să scrie acest lucru în alte
laude aduse Ei. Atunci împăratul, neprimind din partea Sinodului ceea
ce ceruse şi fiind biruit de dragostea către Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu, a alcătuit singur următoarea cântare: „Unule Născut, Fiule şi
Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce eşti fără de moarte şi ai primit pentru
mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi
Pururea Fecioara Maria”…
Iar cu privire la faptul că nu vreţi să
rostiţi împreună cu toate Sfintele Sinoade şi cu Sfinţii voştri făcători
de minuni: „aştept învierea”, ci spuneţi: „aşteptăm”, acest lucru este
gândit de voi datorită încălcării nedemne a poruncii Sfinţilor Părinţi,
care nu îngăduie nimănui să schimbe nici o învăţătură, oricare ar fi ea,
în Sfântul Simbol. Aveţi grijă ca, din aceste încălcări mici ale
voastre, să nu cădeţi în altele mai mari. A încălca hotarele şi
rânduielile părinteşti nu este folositor, spune Înţelepciunea lui
Dumnezeu. Dacă nu minte Cel ce le-a spus Ucenicilor Săi: Fiindcă nu voi
sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru
voi (Matei 10, 20), atunci este evident că voi în nesăbuinţa voastră
omenească vreţi să spuneţi: „aşteptăm” – la plural, iar nu la singular:
„aştept”. De aceea trebuie să spuneţi: „Credem într-Unul Dumnezeu”, iar
nu „cred” şi „mărturisim un botez”, iar nu „mărturisesc”. Oare nu
înţelegeţi cugetarea voastră nebună? Să nu cugete despre sine mai mult
decât trebuie să cugete, spune preaînţeleptul Pavel, Apostolul lui
Hristos (Rom. 12, 3).
Păziţi, aşadar, şi propovăduiţi
mărturisirea de credinţă creştină neschimbată, aşa cum le-au lăsat-o
ortodocşilor toate Sfintele Sinoade şi cei patru patriarhi şi aşa cum au
păzit-o Părinţii şi Sfinţii făcători de minuni, ca să fiţi în toate
urmaşii lor şi împreună cu ei părtaşi ai împărăţiei cerurilor şi ai
vieţii veşnice a veacului viitor, adică a veacului ce va să fie şi care
va începe la a doua venire a înfricoşătorului Judecător. Şi să nu
spuneţi: „şi viaţa viitoare în veci”, ci: „viaţa veacului ce va să fie”,
adică Însuşi Mântuitorul Hristos. Căci El este pentru noi şi viaţa şi
învierea noastră, aşa cum spune Apostolul Pavel în Epistola către
Coloseni: Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de
sus, unde se află Hristos şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugetaţi
cele de sus, nu cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră
este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este
viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El vă veţi arăta
întru slavă (Col. 3, 1-4). Aştept, precum se spune în textul grecesc,
această viaţă fără de sfârşit, pe Iisus Hristos. Şi nu sper, ci aştept,
adică eu cred cu tărie şi nădăjduiesc fără de îndoială că voi dobândi
[viaţa veşnică] şi nu aştept veacurile viitoare, potrivit cu gândirea
voastră copilărească. Căci Hristos este pentru noi Viaţa şi Învierea, nu
veacul şi nici veacurile.
Despre faptul că nu trebuie şi nici nu
este de folos să adăugăm ceva la Sfântul Simbol sau să scoatem din el
sau să schimbăm vreo expresie, ascultaţi cu atenţie ce spune
Preaînţeleptul Ioan Gură de Aur: „aşa cum pe monedele de aur
împărăteşti, dacă cineva vrea să şteargă cea mai mică parte din
înfăţişare, strică toată moneda, aşa şi acela care vrea să schimbe în
adevărata credinţă ceva cât de mic, strică (toată mărturisirea)”.
La fel ne învaţă şi Fericitul Isidor
Pelusiotul, spunând aşa: „Cei ce scot sau îndrăznesc să adauge ceva la
cuvintele insuflate de Dumnezeu, suferă de unul din cele două lucruri:
ori nu cred că Sfânta Scriptură a fost scrisă de Duhul Sfânt şi de aceea
cu dreptate trebuie numiţi necredincioşi; ori se socotesc pe ei înşişi
mai înţelepţi decât Sfântul Duh şi în acest caz ce altceva trebuie să
spunem despre ei decât numai faptul că sunt nebuni”.
Urmându-i pe aceşti Sfinţi şi eu,
rugătorul vostru păcătos, vă rog împreună cu Iisus Hristos, opriţi-vă de
la această cugetare nou născocită, căci prin ea stârniţi numai ceartă
şi ispite între ortodocşi şi nu aduceţi nici un folos. Iată, eu,
ascultându-l pe Împăratul şi Proorocul, care spune: Am vorbit despre
mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat (Ps. 118, 46),
v-am spus tot adevărul apostolesc, propovăduit de Părinţi. Dacă veţi
asculta această scurtă înştiinţare a mea şi veţi înceta să tulburaţi
poporul lui Dumnezeu, atunci slavă lui Dumnezeu, Care mi-a dat mie,
păcătosului, această putere a cuvântului! Iar dacă nu veţi asculta,
atunci feriţi-vă de cele spuse de Domnul: vai celui prin care vine
sminteala. Pacea lui Hristos să fie cu voi!
Tâlcuiri şi sfaturi
Traducere Florentina Cristea
Tipărită la Editura Egumeniţă, Galaţi, 2004
Traducere Florentina Cristea
Tipărită la Editura Egumeniţă, Galaţi, 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!