Se încrucișează în Sfânta Evanghelie de astăzi cele mai diferite stări sufletești: FRICA de valurile învolburate ; SPAIMA în fața vântului, care " era împotrivă "; ADMIRAȚIA pentru figura lui Hristos, care venea pe apă, spre corabie; ÎNCREDEREA în glasul și chemarea Lui; LINIȘTEA când s-a potolit vântul și s-a îmblînzit marea.
Relatarea din acea noapte, de pe Marea Galileii, este o realitate continuă de pe marea vieții sufletești a fiecărui creștin. Mereu se ridică FRICA din străfundurile vechiului Adam , care este în noi și se împletește cu o SPAIMĂ, în fața năvălirii ispitelor și necazurilor din afară, făcând noi oameni deprezivi și anxiosi.
" Cel ce vrea să treacă marea spirituală rabdă îndelung, cugetă smerit, veghează și se înfranează. De se va sili să treacă fără aceste patru, se va tulbura cu inima, dar de trecut nu v-a putea trece " ( Filocalia , vol.I , p.254 ).
Pentru a avea răbdarea îndelungată, cugetarea smerită, vegherea și înfarnarea, este nevoie de aceeași încredere în Iisus, pe care a avut-o Sfinții Apostoli pe mare. Spre deosebire de ei, pentru noi Iisus nu mai este o realitate exterioară care vine spre noi din bezna nopții, ci a devenit, prin Botez, o prezență interioară de foarte mare putere. O forță dumnezeiască. Uneori s-ar părea, zicem noi păcătoșii și grăbiții în afirmații, că Iisus doarme și este nepăsător și nu ne mai ajută. Dar El este continuu este treaz și plin de iubire, așteptând strigătul nostru de rugăciune al nădejdii : " Doamne scapă-mă ! Doamne mântuieste-mă !
Să nu uităm !
Să luăm aminte, că în viața Sa pămîntească, Mântuitorul a mers să se roage în Casa Domnului și în tot locul, arătând prin aceasta nevoia și însemnătatea rugăciunii.
Și noi , mai ales noi ce de astăzi , avem porunca de a ne ruga neîncetat pentru că neincetat ne putem afunda în haul ispitelor.
Putem să ieșim la suprafață din toate aceste frământări, tulburări și neliniști și chiar putem pașii peste ele cu ajutorul rugăciunii : Doamne Iisuse Hristoase Fiul, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, miluieste-mă pe mine păcătosul/ păcătoasa !
Părintele Onu Constantin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!