Cu ocazia împlinirii, mâine 4 februarie 2025, a unui centenar de la înființarea Patriarhiei Române (4 februarie 1925), aducem la cunoștința publicului cititor, un document arhivistic inedit, semnificativ prin mesajul și conținutul său.
Hotărârea de înființare a Patriarhiei Române luată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în acord cu Guvernul României, la data de 4 februarie 1925, a fost adoptată în săptămânile următoare de Senat (12 februarie 1925) și de Camera Deputaților (17 februarie 1925). La 23 februarie 1925, regele Ferdinand I al României a promulgat Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal și mitropolitan al Ungrovlahiei, ca primat al României, la rangul de scaun patriarhal. La 27 septembrie 1925, în catedrala patriarhală din București, a avut loc înmânarea solemnă a Tomosului de recunoaștere a Patriarhiei Române de către Patriarhia Ecumenică.
Încununarea tuturor acestor evenimente a avut loc la 1 noiembrie 1925, cu ocazia investiturii și înscăunării patriarhului Miron Cristea. La acest eveniment au participat 21 delegați străini, reprezentanți ai Patriarhiei Ecumenice, Patriarhiei Ierusalimului, Patriarhiei Alexandriei, Bisericii Greciei, Bisericii Sârbe, Bisericii Bulgare și Bisericii Ortodoxe Ruse din Polonia.
Documentul menționat aparține mitropolitului Neofit al Vidinului, conducătorul delegației Bisericii Ortodoxe Bulgare, prezent la ceremonialul de investitură și înscăunare a patriarhului Miron Cristea.
A fost publicat în toamna anului 1925, la Sofia, în limba bulgară, și se intitulează „Solemnitățile din București cu ocazia încoronării (investiturii n.n.) patriarhului român Dr. Miron Cristea”.
Textul a fost tradus din limba bulgară în limba română de V. Hrisicu, atașatul român de presă al Legației României din Sofia, Bulgaria.
Cele două exemplare ale cărții în limba bulgară și traducerea în limba română au fost trimise de Legația Regală a României din Sofia, Ministrului Afacerilor Străine, I. G. Duca, cu întârziere, la data de 15 martie 1926, din cauza faptului că traducătorul a fost ocupat și cu alte lucrări. Se menționa că în broșura scrisă în limba bulgară erau prezentate și discursurile regelui Ferdinand și ale patriarhului României, care n-au mai fost traduse în limba română, datorită faptului că au fost deja publicate în revista „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 11, 1925.
Documentul pe care îl prezentăm are o semnificație aparte din multe puncte de vedere. În primul rând, este un document inedit, care nu a mai fost publicat până acum și care îmbogățește literatura istoriografică bisericească pe această temă. În al doilea rând, evidențiază modul entuziast, sincer și plin de recunoștință în care un delegat al unei alte Biserici Ortodoxe a receptat și prezentat ulterior, cu foarte multe detalii, întregul ceremonial al evenimentelor desfășurate la București din perspectiva relației sale directe cu patriarhul Miron Cristea, a importanței Bisericii Ortodoxe Române pentru societatea și cultura românească din acel timp, a relației Bisericii cu autoritățile de stat și cu regalitatea și a rolului acesteia în promovarea dialogului inter-ortodox la nivel internațional. În al treilea rând el vine să completeze descrierea evenimentului menționat în paginile revistei „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 11, pp. 700-708.
„Solemnitățile din București cu ocazia încoronării (învestirii n.n.)
Patriarhului român Dr. Miron Cristea
Delegația însărcinată de către Sfântul Nostru Sinod spre a participa la încoronarea Patriarhului României și solemnității ridicării Bisericii Române la rangul de Patriarhie plecă din Sofia sub președinția noastră, la 29 octombrie, prin Rusciuc - Giurgiu la București.
Încă de la Giurgiu autoritățile civile și eclesiastice ne întâmpinară cu cinste și stimă. Noul patriarh rânduise a ni se pune la dispoziție vagonul său personal, cu care am călătorit de la Giurgiu la București, unde, am ajuns pe ziua de 30 octombrie, pe la orele zece seara înspre sâmbătă. O întâmpinare specială nu a avut loc la gară. Numai directorul școlii bulgare cu profesorii și câțiva funcționari de la Legația noastră ne ieșiseră întru întâmpinare.
Găzduirea delegațiilor trebuia făcută sau de către Legațiunile respective sau de către membrii coloniilor. Delegația noastră fu găzduită în casele unor buni și harnici bulgari. Noi, la dl Hristo Pulieff, părintele arhimandrit Sofronie la dl Casărof iar ierodiaconul Climent la dl Hr. Topalof.
PRÂNZUL ȘI PREZENTĂRILE
Sâmbătă, 31 octombrie, Ministrul Cultelor oferi delegațiilor străine un prânz, în sala unui mare hotel din București. Aceasta se făcu cu scopul ca aici, delegațiunile să fie prezentate Patriarhului și Ministrului Cultelor, precum și a face cunoștință între ele. La acest prânz au fost invitate și Legațiunile, respectiv miniștrii plenipotențiari ai țărilor ortodoxe.
Sanctitatea Sa Patriarhul Miron primi și făcu bucuros cunoștință cu delegațiile, spunând pentru fiecare cuvinte măgulitoare și frumoase. Nouă ne spuse că simte o nespusă bucurie văzând că Sf. Sinod al Bisericii Bulgare a trimis delegația sa spre a participa la această mare serbare a Sfintei Biserici Române.
Îmi este cu atât mai drag - adăugă Sanctitatea Sa, îmbrățișându-ne frățește - că a delegat pe IPS Voastră, bunul meu vecin, pentru că bine spun nemții: Un vecin este mai drag decât o rudă îndepărtată.
Am făcut cunoștință și am discutat, apoi, cu delegațiunile celorlalte Biserici ortodoxe. Biserica Ortodoxă Rusă era reprezentată de către însemnatul Mitropolit Antonie al Kievului și Galiției; cea sârbească de către Episcopul de Timoc - Emilian; cea poloneză ortodoxă de către Dionisie, Mitropolitul Varșoviei și al Volhiniei; cea din Constantinopol de către Ioachim al Halchidoniei; cea de Dercos - Fotie și Gherman; Ierusalimul de către Mitropolitul Dositei al Sevastiei; Atena de către Mitropolitul de Tracia Policarp.
Subliniem împrejurarea că atât timp cât recomandările și convorbirile noastre cu reprezentanții Bisericilor ortodoxe române și cele slave erau plină de căldură și voioase, pătrunse de o adevărată frăție și iubire creștinească, la reprezentanții Bisericilor grecești se vedea îngâmfare și răceală. Ei nu acceptară îmbrățișarea frățească cu Noi. De altfel, Noi eram mulțumiți de aceasta, pentru că nu numai noi am remarcat, dar și cei dimprejur, că acestor „frați” le lipsea duhul de iubire a Domnului Hristos, cu toate că se considearu reprezentanții falnicei Sale Biserici.
Ne făcu impresie și faptul că aproape toți arhiereii reprezentanți ai Bisericilor, exceptând cea Rusă și Bulgară, erau cu părul și bărbile tunse modern. Această „reformă” trebuie considerată aproape ca legiferată și pentru arhierei, din moment ce reprezentanții tronului ecumenic din Constantinopol au admis-o. Se considera că aici, delegațiile au făcut vizită Patriarhului precum și între ele.
Cu toate acestea, noi am făcut din nou o vizită mitropolitului Antonie al Kievului și Galiției. În discuția avută ne produse impresie faptul că acest ierarh cult, cu toate că Biserica Rusă Ortodoxă de peste frontiere se află în contact canonic cu a noastră și arhiereii ruși oficiază cu noi, ne puse întrebarea: „Vrea Biserica Bulgară a se uni cu cea ortodoxă”? I-am răspuns că niciodată ea nu a fost despărțită și că după ce Biserica Ortodoxă Rusă de peste frontiere este în contact cu noi, întrebarea pusă ne miră. - „Da, da, ai dreptate, zise mitropolitul Antonie” și tăcu. După aceasta, acest stimat ierarh a fost plin de atențiune către noi, mai ales, că adesea se întâmpla să luăm loc după dânsul.
VECERNIA ÎN SPRE DUMINICĂ
Ea se sluji în Catedrala Patriarhiei. Au fost prezente toate delegațiunile în întregime. La slujbă au luat parte numai arhierei și cler român. La dreapta Patriarhului, care stătea pe micul tron, se așeză Mitropolitul Ioachim al Halchidoniei, lângă dânsul, Mitropolitul Pimen al Iașilor, apoi Antonie al Kievului, Mitropolitul Bulgar, și apoi ceilalți arhierei greci. Slujba se făcu în limba română, unele ectenii fiind spuse și în slavonește. Mitropolitul Halchidoniei citi în grecește psalmul al 50-lea. La ectenii, arhidiaconul pomeni numele arhiereilor și patriarhilor din delegațiile Bisericilor Ortodoxe.
Cântarea era măreață. Cântau grupuri de cântăreți și călugărițe. Acestea au cântat deosebit de mișcător „Îngerul a strigat” la intrarea în biserică a Patriarhului.
SFÂNTA LITURGHIE DE DUMINICĂ (la 1 Noiembrie)
Slujba se făcu tot de către arhierei români. Însuși Patriarhul nu luă parte, ci a stat în strană (tron). Ni s-a spus că motivul pentru care nu ia parte la slujbă, precum și delegațiile Bisericilor, ar fi grecii. Ei au refuzat să slujească alături de bulgari. Atunci și Patriarhul refuză a sluji spre a nu fi izolată delegația bulgară, ceea ce el credea că este nedrept. Mulțumită înțelepciunii sale au fost evitate scene neplăcute între delegația noastră și cele grecești.
În biserică, am ocupat și acum ca și aseară locul alături de Mitropolitul Kievului Antonie. Serviciul și acum se făcu în limba română iar unele rugăciuni și ectenii se spuseră în limbile greacă și slavă. Așa de exemplu, Mitropolitul Antonie citi Crezul în slavonește, Mitropolitul Dositei al Sevastiei citi Tatăl nostru în limba greacă, căntăreți ruși și bulgari cântară în limba slavă, Tatăl și Fiul. Liturghia se termină prin „Mulți ani” pentru Regele României, Familia Regală, Patriarh, ceilalți Patriarhi ortodocși și pentru toate Bisericile ortodoxe.
INVESTITURA PATRIARHULUI
Ea avu loc la Palatul Regal din București. După terminarea serviciului divin, delegațiile, care fuseseră decorate, încă din ajun, au fost conduse la palat cu automobile. În curând aici se adunară toți diplomații străini, oameni de stat români, miniștri, generali și reprezentanții celorlalte Biserici. La orele 11 veniră Regele și Regina, Moștenitorul cu soția însoțiți de suitele lor. Regele și Regina iau loc pe o estradă. Imediat după aceasta, într-o trăsură regală și escortat de un escadron din gardă sosește Patriarhul Miron care îmbrăcat în mantie înaintează până la Rege. Acesta înmânându-i sceptrul de aur, spune: (urmează discursurile pronunțate).
După aceasta M. Sa Regele și Familia Regală făcură cunoștință cu delegațiile Bisericilor ortodoxe, spunând fiecăreia câte un cuvânt. Schimbară cuvinte și cu diplomații prezenți, miniștri, generali și alți demnitari după care s-au retras.
Imediat după aceasta, începu o procesiune grandioasă de la Palatul Regal către Patriarhie.
Străzile, pe o lungime de un kilometru și jumătate, erau îndesate de lume. Ferestrele și balcoanele caselor erau de asemenea pline. Elevii tuturor școlilor, înșirați pe străzi, cântau imnul patriarhal. Priveliștea era măreață. Poporul român dădu Patriarhului său onoruri mărețe. Procesiunea care dură o oră și jumătate era precedată de heruvimi de coruri, clerul român, episcopii îmbrăcați, mitropoliții în mantale și coroane, reprezentanții Bisericilor ortodoxe cu decorații, Patriarhul în mantie și miniștrii, diplomați, popor. Procesiunea mergea încet. Abia la orele 2 ea ajunse la Palatul Patriarhal, unde în catedrală începu imediat întronarea noului Patriarh.
ÎNTRONAREA NOULUI PATRIARH
În fața tronului arhieresc era pregătit un mare fotoliu învelit în materii scumpe. Patriarhul se așeză la o parte. Mitropolitul Moldovei Pimen, Nicolae al Sibiului, Nectarie al Bucovinei și Gurie al Basarabiei dădură Patriarhului epitrafil, omofor și coroana. După ce îl îmbrăcară, îl conduseră spre tronul fotoliu în care Patriarhul se așeză iar mitropolitul Pimen glăsui: Vrednic este. Întreaga Biserică răsună de un solemn Vrednic, Vrednic, Vrednic. Aceasta se repetă de trei ori în românește, grecește și slavonește. Acesta era momentul solemn al încoronării. Imediat ce încetară cântările, începură urările către noul Patriarh.
Primul care vorbi fu Mitropolitul Moldovei Pimen. Apoi din delegații vorbi Mitropolitul Ioachim al Halchidiei. Cuvântarea sa era din câteva cuvinte seci și fraze șterse spuse în limba greacă. Profesorul de la Facultatea de Teologie Dragomir Demetrescu le traducea. După Mitropolitul Ioachim spuse câteva cuvinte, reprezentantul Patriarhului de Ierusalim - Mitropolitul Dositei, apoi în cuvinte scurte urmă reprezentantul Bisericii Eladei - Mitropolitul Policarp de Tracia. După dânsul luă cuvântul Mitropolitul Antonie al Kievului. El sublinie că este legală și canonică ridicarea Bisericii Române la rangul de Patriarhie și enumeră numărul patriarhilor din Biserica Ortodoxă creștină. Până în curând patriarhii acestor Biserici erau cinci. Acum numărul lor este de șapte. Ambele cifre sunt biblice, sfinte. Cândva Dumnezeul Hristos sătură cu cinci pâini cinci mii de oameni, altă dată cu șapte pâini, mai multe mii de oameni. Urează ca cei șapte patriarhi ai Bisericilor creștine ortodoxe să îndestuleze setea sufletească în Biserica ortodoxă. Apoi, Episcopul Emilian al Timocului vorbi în numele Bisericii Sârbești.
Toate aceste cuvântări nu produseră un efect deosebit pentru că în afară de faptul că erau scurte, nu erau însoțite și de vreun semn real ca o dovadă de stimă și de sinceritate. Ele fură ascultate aproape cu răceală.
Nu fu așa însă cu felicitările Bisericii Ortodoxe Bulgare. Cum am început să vorbim, zgomotul încetă și toți diplomații, arhiereii și cei prezenți își îndreptară privirile către Noi. Emoționați, Noi am spus următoarele cuvinte traduse în românește de către Protoiereul At. Magiarof. Sanctitate și Fericit Vlădică!... (Urmează citirea adresei din partea Sf. Sinod Bulgar).
Am remis patriarhului icoana Sfintei Filofteia pe care el o sărută. I-am remis și adresa scrisă artistic pe pergament și legat în piele. Aceasta a produs o puternică impresie. Miniștri, diplomați și demnitari se apropiară de patriarh. Noi am continuat cuvântarea, înmânându-i apoi Sf. Evanghelie tipărită la 1828. Patriarhul, mișcat, se ridică și ne îmbrățișă frățește. Impresia produsă miniștrilor și ierarhilor era încă mai puternică. Românii erau adânc mișcați. În această atmosferă Noi am continuat cuvântarea noastră. Am înmânat Patriarhului Sf. Evanghelie, legată luxos, care îl mișcă vădit căci se sculă și ne îmbrățișă din nou în semn de mulțumire. Noi am continuat cuvântarea, înmânându-i sticla ce conținea uleiul de roze.
Sanctitatea Sa Patriarhul se sculă mișcat și primind sticla ne sărută și îmbrățișă frățește, ceea ce făcu o mare impresie tuturor. Poate că din cuvântarea delegației bulgare nu au fost mulțumite delegațiile grecești. Altfel, aprobările unanime și mulțumirea generală era evidentă. Cuvântarea noastră și înmânarea darurilor au ținut atâta vreme cât a fost nevoie pentru cuvântările tuturor delegațiilor laolaltă. Și delegațiunea noastră se simți mulțumită și bucuroasă pentru reușita misiunii sale cu care fusese însărcinată de către Sf. Sinod.
Ultimul care cuvântă fu reprezentantul Bisericii Ortodoxe Polone, Mitropolitul Dionisie. Frumoasa cuvântare a acestui mitropolit făcu o adâncă impresie și ea se termină prin înmânarea unui .. încrustat cu o cruce de briliante.
Mulțumit, Patriarhul se ridică, își scoase coroana din cap și punându-și .. începu răspunsul său la urările făcute. După terminarea răspunsului se cântară din nou Mulți ani pentru Rege și Familia regală, pentru Patriarh și ceilalți Patriarhi ai Bisericilor ortodoxe. Cu aceasta se termină întronarea Patriarhului României.
După aceasta toate delegațiile s-au retras în Palatul Patriarhiei iar de aici, în Camera Deputaților, care se află lângă Patriarhie. În marea sală a acestui palat s-a servit prânzul oferit de Ministerul Cultelor în onoarea Patriarhului. La acest prânz au luat parte toate delegațiile, miniștri, generali și mulți demnitari ai statului.
Au fost pronunțate multe discursuri mai întâi de către Patriarh, apoi de către Ministrul Cultelor, de prim ministrul Brătianu, de mitropolitul Nicolae al Sibiului, care lăudă și mulțumi delegațiilor ortodoxe, de Mitropolitul Halchidichiei, care mulțumi în numele delegațiilor pentru frumoasele cuvinte ale acestuia din urmă și alții.
La acest prânz Noi am făcut cunoștință cu Dl. Duca, Ministrul de Externe al României. Domnia Sa ne mulțumi pentru cuvintele adresate Patriarhului. Ne spuse cuvinte bune despre Bulgaria și se exprimă în termeni măgulitori despre miniștrii noștri Calfof și Tzancof. Din partea noastră și Noi i-am mulțumit, atât pentru bunele cuvinte spuse la adresa Bulgariei și miniștrilor ei, cât și pentru bunele intenții față de patria noastră.
CONCERTUL VOCAL DE LA ATENEU
Cu ocazia învestirii Patriarhului, în frumoasa sală a Ateneului fu aranjat un concert vocal de către Societatea corală „Carmen”.
De la Palatul Deputaților delegațiile se îndreptară spre Ateneu. Aceasta este o monumentală clădire unde a fost pus la contribuție geniul arhitecturii. O clădire similară Noi nu putem indica, pentru moment, în capitala noastră. Vasta sală era plină de lume. Noi am ocupat lojele rezervate.
Îndată ce intră Patriarhul însoțit de Ministrul Cultelor, concertul începu. Pe scena largă se arătă un tablou minunat. Peste o sută de fete alese ca frumusețe, în costume naționale la care coloritul a ajuns la perfecțiune sublimă ca aranjare, ocupau locurile din față ale corului. La spatele lor erau bărbații asemenea îmbrăcați în costume naționale.
Cum intră Patriarhul în sală, toată asistența se ridică în picioare și se auzi o cântare melodioasă, care parcă nu era aici în sală, ci undeva departe. Apoi ea crescu și parcă se apropia. Bineînțeles că aceasta era corul de pe scenă.
Se execută imnul patriarhal cu o melodie divină. Tăcere mormântală. Cu toții ascultau și imnul executat de peste 200 coriști și bătaia inimii lor. Era moment de o sforțare plăcută în care sufletul triumfa. Și când imnul se termină, marea sală izbucni în aplauze furtunoase.
După aceasta urmară alte bucăți. Mica Ectenie pe care corul o cântă frumos a creat o dispoziție religioasă la cei din sală. Ce ar fi fost dacă un atare cor îngeresc ar fi cântat în biserică! După aceasta urmară „Ești bine lăudat Doamne”, „Răspunsuri liturgice”, „Pe Tine te lăudăm”, toate executate admirabil. Partea a doua a programului conținea bucăți naționale. Executarea lor crease în public o dispoziție și mai entuziastă. Cu toții strigau și aplaudau.
Partea a treia a concertului readuse dispoziția religioasă. Fură cântate „Îngerul a strigat” și „Hristos a înviat”.
Aceste melodii oricum ar fi cântate extaziază sufletul; dar cântate de un cor ca acela al Societății corale „Carmen”, mișcă până la lacrimi. Melodia dumnezeiască a Îngerului a strigat și acum ne înalță sufletul spre sferele îngerești. Și acum încă ascultăm cu gândul acest cântec mișcător pentru că ne spune că Hristos a înviat.
DINEUL DE GALĂ DE LA PALATUL REGAL
La această cină au fost invitați numai șefii delegațiilor, miniștri, generali și oameni de stat. La orele 9 seara, Regele și Regina însoțiți de către Moștenitor cu soția și suita apărură în întreaga lor splendoare în sala măreață. Regele dădu mâna cu toți. Același lucru îl făcu și Regina care strălucea. După aceasta, Regele și Regina conduseră oaspeții în sala de mâncare unde ne așezarăm la locurile aranjate. Noi am stat la locul al treilea lângă Regină, care era în dreapta Regelui și în fața căruia era Patriarhul. Muzica militară cânta într-una bucăți alese.
La momentul oportun, Patriarhul într-o scurtă dar patetică cuvântare închină în sănătatea Regelui, Reginei și familiei regale. După aceea, Regele se ridică și citi răspunsul pentru Patriarh și Biserica Română. Cu aceasta se terminară discursurile.
După câteva clipe, Regele se înturnă spre noi și cu paharul în mână zise: „Pentru Bulgaria”. Noi i-am mulțumit. Pe la orele 10 1/2, masa se termină. Familia regală conduse oaspeții în salon unde făcură cerc.
Abia sculați de la masă, veni lângă noi Prim Ministrul Ion Brătianu însoțit de învățatul basarabean Inculeț. Dl. Brătianu strângându-ne ambele mâini zise:
„În fine veni momentul de a exprima I.P.S. Voastre admirația mea de cuvântările Voastre de azi prin care ați salutat pe Patriarhul nostru. Prin reamintirea ce ați făcut pentru legăturile apostolice ale Mitropolitului de București la 1828 cu bulgarii, ați atins cele mai intime sentimente ale mele. Sentimentele răposatului meu părinte și ale familiei mele față de Bulgaria și bulgari nu a fost niciodată mai prejos ca acelea ale Mitropolitului Grigorie. Cuvintele voastre de azi m-au mișcat adânc. Am dorit întotdeauna să fiu folositor țării voastre. Transmiteți, vă rog, Dlui Prim Ministru Tzancof și dlui Calfof, iar de vă vedeți, și M-Sale Regelui Boris și arătați-le sentimentele mele și acelea ale familiei noastre de prietenie statornică. Eu gândesc la Bulgaria ca și răposatul meu părinte”.
Am mulțumit D-lui Brătianu pentru caldele și frumoasele cuvinte spuse la adresa noastră și a Bulgariei. I-am spus că am citit și știm bunele sentimente ale părintelui său către Bulgaria și că pentru noi este o mare mulțumire când vedem că aceste sentimente au trecut și la fiii săi care azi conduc destinele vecinei noastre România.
„Noi hrănim aceleași sentimente pentru frumoasa D-voastră țară în care frații noștri găseau întotdeauna refugiu în timpurile trecute de robie. Aceste sentimente, în numele Bisericii noastre, le-am arătat azi Sanctității Sale Patriarhului. Să lucrăm, Biserica și guvernele ca ele tot mai mult să se întărească în binele ambelor popoare. Ne vom făli cu prietenia Dumneavoastră pentru că poporul nostru, chinuit acum, are nevoie mai mult ca oricând de prieteni buni ca Domnia Voastră. Voi transmite cu plăcere, persoanelor indicate, cuvintele D-Voastre așa de plăcute”.
Abia despărțiți de Dl. Brătianu, de Noi se apropie și salută M.S. Regele Ferdinand.
El trecu și de Noi se apropie M. Sa Regina, care ne întreabă pe unde am trecut în drum spre București. I-am răspuns că am fost la Sofia și de acolo prin Rusciuc Giurgiu am venit la București.
„La Sofia, i-am spus, am avut onoarea a ne prezenta M.S. Regelui Boris care a binevoit a ne recomanda să transmitem Majestății Voastre și Augustei Familii salutările Sale respectuoase. Ne bucurăm că putem îndeplini această înaltă însărcinare a iubitului nostru Suveran”.
M. Sa Regina mulțumi și după ce ne puse încă câteva întrebări în legătură cu solemnitățile, despărțindu-se de noi, ne spuse: „Vă rog comunicați Majestății Sale, salutările noastre”. Am promis că vom îndeplini misiunea și ne-am închinat.
La orele 11 recepțiunea luă sfârșit.
A DOUA ZI A SOLEMNITĂȚILOR
În mod oficial nu au avut loc niciun fel de servicii bisericești. Pe la orele 12 delegațiile se adunară la Patriarhie. După prezentarea lor Patriarhului și semnării în registre, ele fură invitate pe la orele 1 în sala de mâncare a Patriarhiei.
Patriarhul oferea masa solemnă în onoarea delegațiilor. Și aici locurile erau indicate. Asista și Ministrul Cultelor Dl. Al. Lapedatu. În loc de muzică, aici cânta corul surorilor de caritate basarabene, care, pe lângă melodii religioase cânta și frumoase cântece naționale care aduceau puțin cu cele ucrainiene.
La această solemnă, dar și intimă, masă au ținut cuvântări de bune urări, mulți din cei prezenți. Acestora le răspunse Patriarhul. Au vorbit membrii delegației grece, diferiți mitropoliți și episcopi români, Mitropolitul rus Antonie, Dionisie al Varșoviei și apoi Noi. Au mai vorbit și alții între care și protoiereul Magiarof preotul bisericii bulgare de la București. El salută pe Patriarh, rugându-l a avea și mica sa turmă sub Înalta sa oblăduire părintească.
O deosebită impresie produse cuvântarea Ministrului Cultelor|Al. Lapedatu. El explică importanța Bisericii și credința ortodoxiei pentru stat și popor. După cuvintele ministrului, puterea poporului român stă în credința lui nestrămutată. Această putere spirituală i-a ajutat să se unească. Acum România este o țară mare. Aceasta se datorește în mare parte Bisericii. Unirea spirituală este prima condiție pentru unirea de stat. Această unire poate fi păstrată numai de către Biserică și conducătorii ei. Guvernul apreciază aceasta și ridicarea ei la rangul de Patriarhie este rezultatul acestei aprecieri.
Biserica este primul factor pentru mărirea țării. Guvernul Român va da toate mijloacele materiale Bisericii Ortodoxe Române spre a putea să-și îndeplinească fapta sa măreață - propovăduirea păcii, iubirii și unirea rasei române pentru regenerarea forțelor ei spirituale. Pentru că, fără ele, statul este condamnat la impas. Discursul ministrului a fost acoperit de aplauze.
Acest discurs ne făcu să reflectăm mai adânc. Ne-am adus aminte de aprecierile unora dintre miniștrii noștri despre Biserica noastră ortodoxă ca factor național. Știm cu toții că neamul nostru s-a menținut mulțumită credinței și Bisericii. Dar după eliberare, ea a fost lăsată fără niciun sprijin. Nimeni nu mai avu grijă de nevoile ei și nimeni nu se gândea la misiunea Bisericii noastre. Din contră, parcă din an în an, indiferența creștea. Și cu toate acestea, ea făcu sforțări uriașe spre a uni rasa noastră în Tracia și Macedonia. Câte sfaturi nu făcu ea către bunii patrioți de a nu se grăbi cu acțiunile lor de eliberare, spre a nu strica unității spirituale pe care Biserica o făcea prin lumină și cultură. Dar, la aceste sfaturi se răspunse cu indiferență.
De aceea și urmările au fost așa de catastrofale pentru neamul nostru. Patrioții români nu s-au grăbit și au realizat visul lor. Ai noștri, cu toate sfaturile Bisericii, s-au grăbit și pierdură totul. Vor pricepe, în fine, oamenii noștri de stat că și Biserica noastră ortodoxă a fost și este factorul principal la mărirea neamului, așa după cum a spus ministrul român pentru Biserica lor și vor da oare ei mijloacele necesare spre a-și îndeplini mai bine misiunea sa? Să sperăm că vom trage învățăminte de la modul cum oamenii de stat români privesc Biserica lor.
LA INSTITUTUL FEMEILOR ORTODOXE
Președinta Societății femeilor ortodoxe, prințesa Cantacuzino invitase delegațiile Bisericilor ortodoxe a vizita Institutul. Pe la orele 4 cu toții am răspuns acestei invitații. Furăm întâmpinați cu toate onorurile. După noi sosi și Patriarhul. Sala de recepții era plină cu invitați. De ambele părți erau înșirate elevele Institutului.
După o scurtă rugăciune, prințesa Cantacuzino rosti o cuvântare clasică prin care salută oaspeții subliniind sforțarea femeii române de a sprijini Biserica în nobila ei misiune - aceea de a împrăștia lumina creștină în suflete și cultura sufletească în inimi. Femeile române care duc grijă de educația copilelor în acest Institut țin, mai înainte de toate, la întărirea sentimentelor naționale și creștine ortodoxe în sufletele lor. De aceea și societatea lor se numește Societatea femeilor ortodoxe române.
După președintă, luă cuvântul Patriarhul. S. Sa salută elevele Institutului, spunând cuvinte măgulitoare despre activitatea femeilor ortodoxe române care îngrijesc cu râvnă de educația viitoarelor forțe feminine ale națiunii române.
După dânsul vorbiră reprezentantul Bisericii din Ierusalim, mitropolitul Dositei și Episcopul de Timoc Emilian. Cuvintele lui fură primite cu aplauze. „Eu nu știu statutele acestei societăți - spuse S. Sa - nu știu nici scopul ei. Se vede însă că ea face o treabă frumoasă. De aceea eu doresc a le comunica un scump salut din partea aceleia ce a crescut între ele, acum prima și cea mai frumoasă femeie din Serbia, regina noastră, care este nu numai frumoasă la înfățișare, dar și la inimă. În numele ei, salut femeile ortodoxe române și binecuvântez opera lor”.
Mai vorbi apoi Dionisie al Varșoviei.
Acum cu toții așteptau cuvântul Bisericii Bulgare. Privirile tuturor erau îndreptate spre Noi. Atunci însuși Patriarhul și prințesa Cantacuzino veniră la Noi și rugară să spunem ceva. Nu mai puteam refuza. Protoiereul At. Magiarof era lângă noi.
Am spus următoarele cuvinte: „Sanctitate, stimată nobilă adunare! Sunt dator să mulțumesc pentru gingașa invitație făcută de a vizita acest institut condus de către cele mai nobile femei române ortodoxe. Găsim aici o atmosferă de sinceritate pe care numai femeia înobilată de duhul blând al Domnului Hristos poate crea. Suntem în plină admirație sufletească față de această nobilă faptă a femeilor române. Știm că femeia a fost cea mai apropiată colaboratoare a Bisericii. Împreună cu Biserica ea a participat în acțiunea creștină la renașterea sufletească a omenirii. Știm că și acum numai prin ajutorul ei, prin activitatea ei creștinească, moravurile omenești vor fi îndulcite și inimile înobilate.
Înălțătoarele și nobilele sentimente ale mamei, soției și surorii sunt cele mai apropiate colaboratoare ale spiritului lui Hristos. Omenirea trăi un cataclism neînchipuit. Egoismul, violența, barbaria, dezordinea și lupta între frați încercară a stăpâni din nou lumea. Spiritul invidiei și urii și acum chiar, cu toată puterea lor, dăinuiește între oameni și popoare. Cine ne va salva de aceasta? Numai dulcele și împăciutorul spirit al Domnului Hristos prin Biserică și sentimentele nobile ale inimii feminine. Am înțeles că tocmai astfel de inimi sunt educate aici de către femeile ortodoxe române. Iată de ce Noi le transmitem binecuvântările Bisericii Ortodoxe Bulgare cu sincera dorință ca ele să dea educație la cât mai multe tinere și să pregătească cât mai multe mame bune patriei lor. Dorim ca atmosfera plăcută și dulce ce am găsit aici să fie împărtășită între toate popoarele creștine vecine”.
Am vorbit ultimul. Ni s-au exprimat mulțumiri de către Patriarh și prințesa Cantacuzino. După aceasta se servi un frumos bufet.
La plecare, prințesa Cantacuzino ne rugă să transmitem salutări Dnei Iulia Malinova, președinta Uniunii Femeilor Bulgare. Vom povesti Dnei Malinova cum lucrează femeile române pentru ridicarea culturală a femeii. Vom asigura că ele nu numai că nu se rușinează a se numi organizația femeilor ortodoxe, dar se mândresc cu credința poporului lor. Va fi o adevărată bucurie și mângâiere pentru noi și poporul nostru, dacă și societățile femeilor noastre ar aranja activitatea lor în unison cu Biserica în felul femeilor române.
ȘEDINȚA DELEGAȚILOR BISERICILOR ORTODOXE
Ea a fost fixată de către Patriarh pentru a treia zi a solemnităților. Pe la orele 9 eram deja la Patriarhie.
Am dorit să ne prezentăm înainte de începerea ședinței, Patriarhului. S. Sa ne primi bucuros. Salutându-l, i-am înmânat un exemplar din „Predicile” noastre, care abia ieșiseră de sub tipar. Patriarhul mulțumi pentru toate semnele de iubire exprimate. „Cunosc de mult lucrările omiletice ale IPS Voastre, primesc cu plăcere această lucrare și vă voi trimite din ale mele de îndată ce vor fi gata de la legător”.
Și acum cu ocazia acestei vizite particulare, am transmis Patriarhului salutările bătrânilor sinodali. I-am explicat de ce sentimente am fost cuprinși în ședința Sinodului, în momentul când a fost citită scrisoarea Sa oficială și cu câtă iubire frățească l-am blagoslovit ca ierarh împăciuitor. Pentru că El, într-adevăr, primul după atâția ani, făcu gestul nobil și creștin de a pune capăt izolării necreștine și ilegale a Bisericii Bulgare de la celelalte Biserici surori.
Patriarhul a răspuns că El a făcut aceasta după indicațiile dreptății și conștiinței și a făcut-o de îndată ce a primit puterea de a o face. El are acum posibilitatea de a nu mai permite înjosirea Bisericii Bulgare.
După aceasta am întrebat pe patriarh asupra chestiunilor ce vor fi cercetate la ședința de azi. El ne-a răspuns că aceste chestiuni sunt trei: 1. Nu este vremea convocării unui sobor al Bisericilor ortodoxe? 2. Dacă este timpul, atunci ce chestiuni să fie puse la ordinea zilei? și 3. Unde să fie convocat acest sobor? Prin asta se termină audiența noastră particulară.
ȘEDINȚA
În sala Patriarhiei, unde trebuia să aibe loc ședința, prima în felul ei, erau deja toți arhiereii delegați ai Bisericilor Ortodoxe. Lipseau numai rușii.
După puțin apăru și Patriarhul Miron care deschise ședința. El pronunță un frumos discurs, mulțumind lui Dumnezeu că vede întruniți aici, cu ocazia acestor serbări, reprezentanții tuturor Bisericilor creștine ortodoxe. Găsește foarte prielnic acest moment în care reprezentanții Bisericilor creștine ortodoxe sub președinția Sa, să studieze și să hotărască împreună unele chestiuni pentru reorganizarea Bisericii Ortodoxe. Au trecut mai bine de 11 secole de la ultimul consiliu ecumenic. Biserica a trecut prin vremuri grele care au stricat organismul ei. După războiul mondial se produse o schimbare în viață și gândire. Legislația civilă a pus noi norme în relațiile sociale dintre oameni. Biserica trebuie să ia anumite măsuri. Dar ea trebuie mai întâi să se întărească intern. Toate acestea - după Patriarh - impun cercetarea chestiunii dacă nu este vremea pentru convocarea unui sobor ortodox. După părerea S. Sale, această vreme a venit.
Mitropolitul Pimen al Moldovei ținu un discurs lung. Esența lui este că acest sobor trebuie convocat neîntârziat. Trebuie rezolvată chestiunea Patriarhiei de la Constantinopol. Biserica de Răsărit are nevoie de o instanță supremă. Patriarhul Constantinopolului trebuie ales de toate Bisericile Ortodoxe iar nu numai de câțiva arhierei greci.
Episcopul Bartolomeu a vorbit convingător și entuziast. Asemenea, a vorbit frumos dulcele Episcop Nicolae al Sibiului.
După exprimarea părerilor Mitropolitului Ioachim și Episcopului Emilian al Timocului am fost invitați de către Patriarh să ne spunem părerea. În numele Bisericii Ortodoxe Bulgare am declarat că ne asociem la propunerea făcută. Orice amânare a soborului este dăunătoare creștinătății. Am admis propunerea Patriarhului Miron în chestiunea locului unde să se țină acest sobor.
Au mai luat cuvântul și alți arhierei. Toate au fost în același spirit. La urmă S. Sa Patriarhul rezumă părerile și făcu constatarea că ideea convocării a fost admisă în unanimitate.
După terminarea ședinței, toți arhiereii s-au dus în capela Patriarhului. El însuși îmbrăcă epitrahilul și omoforul, oficiind un serviciu de mulțumire citindu-se în genunchi rugăciunea pentru prosperitatea Bisericii Sfinte Ortodoxe.
Miercuri, delegația noastră făcu vizitele de plecare. Am vizitat Legația bulgară, școala și pe unii din fruntașii noștri.
Foarte însuflețită a fost vizita la Patriarh. S. Sa discută cu Noi destulă vreme exprimându-și mulțumirile pentru participarea Bisericii Bulgare la solemnitățile Bisericii Naționale Române și ne rugă să exprimăm sentimentele sale frățești către membrii Sinodului Bulgar.
Invitându-l a vizita Bulgaria și să putem uni rugăciunile noastre în marele templu Alexandru Nevschi pentru progresul și propășirea Bisericilor noastre, El a răspuns că o va face cu cea mai mare bucurie. Guvernul Român i-a dăruit o moșie. El va cere ca această moșie să fie în apropiere de Giurgiu, aproape de Bulgaria, pe care el o iubește și ca să poată astfel să vină mai des în vizită și să se poată întâlni cu ierarhii noștri.
I-am mulțumit de aceste sentimente și după câteva îmbrățișări în Domnul ne-am despărțit de noul Patriarh român.
A doua zi - joi - am părăsit capitala României. S. Sa Patriarhul ne oferi un vagon special cu care am călătorit până la Calafat unde am ajuns seara târziu. De aici a trimis Patriarhului telegramă cu următorul conținut. „Părăsind diocesa Patriarhului României plini de bucurie sufletească pentru cununa patriarhală ce Vi s-a dat, asigur încă o dată pe Sanctitatea Voastră de iubire frățească și devotament constant”.
Autoritățile civile din Calafat ne-au primit cu stimă. În special, primarul orașului, șeful poliției și căpitanul portului. Aceștia din urmă ne-au condus, a doua zi vineri, cu o barcă cu motor până la Vidin”.
Pr. prof. Mihail-Simion Săsăujan
sursa: https://www.facebook.com/bisericaalba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!