Un frate, lucrător al rugăciunii minţii şi a inimii, rugăndu-se a avut următoarea vedenie: A văzut cu mintea sa că se află în Iad, în Tartar, acolo unde este locuinţa tututror demonilor. Acolo a văzut o cetate foarte mare, care era plina de întuneric foarte gros şi aproape pipăibil, despre care spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos: "acolo va fi întunericul cel in afară", deoarece nicio rază de lumină nu pătrunde acolo. Acolo a hotărât Domul să locuiască demonii, în vecii vecilor. Iar porţile acestor cetăţi erau mari şi puternice, fiind păzite de câţiva demoni înfricoşători de urâţi. Înlăuntrul cetăţii locuiau demoni fără de număr. Unii dintre ei ieşeau din cetate, iar alţii intrau, ca albinele în stup.
Fratele stătea lângă drum. Era aplecat, fruntea li sprijinindu-se pe genunchi, trupul lui fiind arcuit ca un pod, iar pieptul lui adâncit ca o boltă. Astfel, stând fratele spunea cu durere din inimă „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!". Spunând astfel rugăciunea, la fiecare rugăciunea sa, ieşea din gura lui o flacără de foc imaterială care se îndrepta către un demon şi-l ardea, încât demonul rămânea pe loc ca un „buştean". Spunând mai departe rugăciunea, alt demon era ars de para de foc ce ieşea din gura lui. Rugându-se fratele astfel mai mult timp, a reuşit cu Darul Lui Dumnezeu, să ardă mai mulţi demoni, care stăteau în faţa porţilor iadului.
Demonii, care se aflau înăuntrul cetăţii, vedeau că dispar demoni, vedeau şi sabia de foc a „Rugăciunii Lui Iisus", care îi nimicea, dar de unde venea aceasta nu puteau afla, pentru că numele Lui Dumnezeu îi ameţea, precum ameţeşte fumul albinele.
Atunci au mers şi au spus cele întâmplate împăratului lor. Satana, care aflând de neorocire, s-a tulburat foarte, dar se temea să iasă din cetate, pentru nu a fi ars şi el. A scos, însă, capul său necurat afară din cetate, pentru a vedea ce se întâmplă şi de unde vine sabia de foc. În acele clipe, flacăra de foc a rugăciunii l-a atins în faţă, arzându-l. Atunci s-a retras repede înăuntru, închizând porţile iadului.
Iar fratele, vedindu-şi din fire şi cugetând la cele întâmplate, se bucura de nimicirea demonilor, slâvind şi mulţumind Domnului nostru Iisus Hristos, care a dat atâta har şi putere celor care îl iubesc din tot sufletul şi îl cheamă din adâncul inimii în ajutor.
sursa: http://www.ortodoxiatinerilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!