Patima fumatului - Sf. Ambrozie de la Optina

Un fumător înrăit din St. Petersburg, Alexie Ştefanovici Maiorov, a început într-o vreme să simtă consecinţele vătămătoare ale fumatului asupra sănătăţii sale. Nenumăratele sfaturi şi îndemnuri ale prietenilor lui s-au dovedit deşarte. În cele din urmă, în anul 1888, Alexie Ştefanovici a alergat la ajutorul stareţului Ambrozie şi, printr-o scrisoare, i-a cerut să-i arate modul în care ar putea lupta împotriva patimii sale.

În scrisoarea sa din data de 12 Octombrie 1888, Stareţul Ambrozie i-a răspuns lui Alexie Maiorov următoarele:

„Îmi scrii că nu te poţi lăsa de fumat. Dar ceea ce este cu neputinţă la om, este cu putinţă cu ajutorul lui Dumnezeu. Singurul lucru care trebuie de la tine, este să te hotărăşti să te laşi de fumat, de vreme ce recunoşti că el îţi pricinuieşte vătămare şi în suflet şi în trup. Căci fumatul slăbeşte sufletul, măreşte şi întăreşte patimile, întunecă mintea şi distruge pe încetul sănătatea trupească printr-o moarte lentă. În acelaşi timp, în suflet apar nervozitatea şi melancolia ca nişte consecinţe ale fumatului.

Te sfătuiesc să foloseşti terapia duhovnicească pentru a lupta împotriva patimii tale. Să faci o spovedanie amănunţită a tuturor păcatelor tale pe care le-ai făcut de la vârsta de şapte ani şi până astăzi şi să te împărtăşeşti cu Preacuratele Taine. În fiecare zi să citeşti, în picioare, unul sau mai multe capitole din Evanghelie. De îndată ce începe să se arate descurajarea şi deznădejdea, să citeşti iarăşi până ce va trece. Dacă iarăşi va apărea, citeşte din nou din Sfânta Evanghelie. Sau, dacă vrei, mergi la un loc retras şi fă 33 de metanii până la pământ, în amintirea vieţii pământeşti a Domnului nostru şi în cinstea Sfintei Treimi”.

De îndată ce Alexie Ştefanovici a primit scrisoarea, a citit-o şi „a aprins o ţigară”, aşa cum mărturiseşte el însuşi în însemnarea sa.

„Am început să fumez, dar am simţit dintr-o dată o înfricoşătoare durere de cap şi un dezgust faţă de ţigară. În acea seară nu am fumat. A doua zi, de patru ori am început să fumez mecanic, din obişnuinţă. Dar nu puteam trage fumul în piept deoarece mă cuprindea, de fiecare dată, o puternică durere de cap. Şi astfel am tăiat fumatul cu lesnire.

În cei doi ani de dinainte de a-i scrie Stareţului nu am putut să mă las de fumat, cu toate că m-am silit mult. Cu toate că sănătatea mea se înrăutăţise mult, continuam să fumez în jur de 75 de ţigări pe zi. Dar când am început să simt că sunt bolnav şi neputincios să-mi dezrădăcinez patima, am ascultat sfaturile prietenilor mei şi am scăpat la Stareţul Ambrozie. I-am cerut cu smerită căinţă să se roage pentru mine.

Mai târziu, când am mers să-i mulţumesc, Părintele Ambrozie mi-a atins uşor cu bastonul său capul care mă durea, şi din acea clipă nu am mai simţit nici un fel de durere de cap”.

sursa: marturieathonita.ro