Cum să păstrăm pacea sufletului în mijlocul ispitelor în zilele noastre?

Judecînd după Scriptură şi după caracterul oamenilor din vremurile noastre, trăim vremurile de pe urmă şi, cu toate acestea, trebuie să păstrăm pacea sufletului, fără de care nu este mîntuire, cum a spus un mare rugător al pămîntului rusesc: Cuviosul Serafim din Sarov. în timpul vieţii Cuviosului Serafim, Domnul a păzit Rusia pentru rugăciunile lui. După el, a fost un alt stîlp care s-a ridicat de la pămînt la cer: Părintele Ioan din Kronştadt. Să ne oprim puţin asupra lui, căci el a trăit în vremea noastră şi l-am văzut rugîndu-se cum nu i-am văzut pe alţii.

Imi aduc aminte cum, după Liturghie, cînd i s-a adus calul şi trăsura şi s-a urcat să şadă în ea, norodul l-a înconjurat cerîndu-i binecuvîntarea şi chiar într-o asemenea înghesuială sufletul lui rămînea neîncetat în Dumnezeu şi în mijlocul unei asemenea mulţimi nu era împrăştiat şi nu-şi pierdea pacea sufletească. Cum a ajuns însă la aceasta? Iată întrebarea noastră.

A ajuns la aceasta şi nu era împrăştiat, pentru că iubea norodul şi nu înceta rugîndu-se pentru el Domnului:
“Doamne, dă pacea Ta poporului Tău.”
“Doamne, dă robilor Tăi Duhul Tău Cel Sfînt ca El să încălzească inima lor cu iubirea Ta şi să-i povăţuiască la tot adevărul şi binele.”
“Doamne, vreau ca pacea Ta să fie în tot poporul Tău, pe care l-ai iubit fără preget şi L-ai dat pe Unul-Născut Fiul Tău ca să mîntuiască lumea [In 3,16].”

“Doamne, dă-le lor harul Tău ca în pace şi iubire să Te cunoască şi să Te iubească pe Tine şi să spună ca Apostolii pe Muntele Tabor: “Bine este nouă să fim împreună cu Tine” [Mt 17,4].”

Astfel, rugîndu-se neîncetat pentru norod, el îşi păstra pacea sufletului, noi însă o pierdem, pentru că nu este în noi iubire pentru norod.

Sfinţii Apostoli şi toţi sfinţii doreau mîntuirea norodului şi, stînd în mijlocul oamenilor, se rugau fierbinte pentru ei. Duhul Sfînt le dădea puterea de a iubi norodul; şi noi, dacă nu vom iubi pe fratele nostru, nu vom putea avea pace.

E bine ca fiecare să cugete la aceasta.

Slavă Domnului că nu ne-a lăsat orfani, ci ne-a dat pe pămînt pe Duhul Sfînt [In 14,15-18]. Duhul Sfînt învaţă sufletul o negrăită iubire pentru norod şi milă pentru toţi cei rătăciţi. Domnului i-a fost milă de cei rătăciţi şi a trimis pe Fiul Său Unul-Născut ca să-i mîntuiască; iar Duhul Sfînt învaţă aceeaşi milă pentru cei rătăciţi care merg în iad. Dar cine n-a primit pe Duhul Sfînt, acela nu vrea să se roage pentru vrăjmaşi.

Cuviosul Paisie cel Mare se ruga pentru unul dintre ucenicii lui care se lepădase de Hristos şi, pe cînd se ruga, i S-a arătat Domnul şi i-a zis: “Pentru cine te rogi, Paisie?

Nu ştii că el s-a lepădat de Mine?” Dar cuviosul continua să-i fie milă pentru ucenicul său, şi atunci Domnul i-a zis: “Paisie, prin iubirea ta te-ai asemănat Mie”.

Aşa se dobîndeşte pacea, altă cale decît aceasta nu este.

Sf. Siluan Athonitul