Miheia – al cărui nume ebraic Micaia (Mica în forma scurtă şi Micaichu în forma lungă) înseamnă „Cine este ca Domnul?“ – a fost contemporan cu Isaia – despre care se ştie că şi-a exercitat mandatul profetic între anii 740 şi 700 î. H. Dar, spre deosebire de acesta, care făcea parte din clasa nobiliară şi-şi rostea mesajul în păturile de sus ale societăţii, Miheia aparţinea clasei ţărăneşti, iar orizontul mesajului său îi cuprindea pe cei umiliţi şi obidiţi.
Sensibil la suferinţele semenilor săi, profetul protestează – deseori cu violenţe de limbaj – împotriva îmbogăţiţilor care asupresc, a judecătorilor ce se lasă mituiţi, a preoţilor, a profeţilor mincinoşi. Miheia este, prin excelenţă, un justiţiar. Dumnezeul său este, într'adevăr, un Dumnezeu al milei şi iertării, dar îndurarea vine numai după ce s'a făcut dreptate. În acest fel va vedea lucrurile, peste şapte secole, Ioan Botezătorul, nedumerit că în Iisus lucrează doar Mielul, nu şi Securea, dar care va afla că Securea rămâne ultima soluţie, şi foarte îndepărtată, după ce Dumnezeu Îşi va fi epuizat toate resursele aşteptării.
Cu toate acestea, ar fi greşit să vedem în Miheia doar pe profetul social şi să nu observăm larga lui deschidere spre universalitate. După consumarea mâniei divine şi a pedepselor răzbunătoare, se va produce reaşezarea Ierusalimului în vechea sa splendoare, Sionul devenind centrul spre care se vor îndrepta toate popoarele să-L caute şi să-L afle pe Dumnezeul cel adevărat, în perspectiva Împărăţiei ce va să vină. Miheia este singurul profet care vizualizează, cu multă limpezime, locul unde se va naşte Hristos: Betleemul. Această clarviziune va face din el un clasic al lucidităţii mesianice.
sursa: Sfânta Scriptură: Versiunea Anania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!