Cea mai importantă mişcare contra uniatismului în Transilvania şi care a avut şi cele mai importante succese a fost fără îndoială răscoala dintre anii 1759-1761, condusă de către călugărul Sofronie de la Cioara. Ea a fost rezultatul a aproape şase decenii de umilinţe îndurate de românii ortodocşi din Transilvania, atât din partea autorităţilor străine habsburgice, cât şi din partea ierarhiei Bisericii Greco-Catolice. Au fost decenii în care Biserica Ortodoxă din Ardeal a rămas fără ierarhi, şi fără a mai fi recunoscută de către autorităţile vremii. Umilinţele s-au manifestat şi prin numeroasele abuzuri la care au fost supuşi românii ortodocşi: confiscări de bunuri, confiscări abuzive de biserici şi transferarea acestora în mod samavolnic în folosul uniţilor, arestări, întemniţări, bătăi şi schingiuiri ale unor preoţi şi credincioşi numai datorită faptului ca voiau să-şi păstreze credinţa strămoşească şi să nu treacă la o credinţă străină de sufletul poporului român.
Toate aceste umilinţe au început la sfârşitul secolului al XVII-lea când Transilvania va schimba “Jugul de lemn turcesc cu cel de fier austriac” în urma războiului austro-turc dintre anii 1683-1699 încheiat cu victoria austriecilor. Aflaţi mai multe »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!