Meditaţii la apostolul din Duminica a 13-a după Rusalii (Pilda lucrătorilor răi) – I Cor. 16, 13-24 –

13. Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!

Versetul 13
Fiţi oameni!
 

Când Diogene, marele înţelept din vechime, umbla odată pe străzile cetăţii sale, ziua la amiazi, cu un mare felinar aprins – oamenii strânşi cu grămada în jurul lui îşi băteau joc de el, întrebând:

– Ce cauţi, bătrânule înţelept, cu lampa ta aprinsă ziua la amiaza mare?

– Caut un om! – a răspuns el.

– Şi cum, nu vezi nici un om pe aici? – râseră ei.

– Caut un om! – a zis el, lăcrimând cu tristeţe. Pentru că a fi om este lucru mare. Puţini dintre cei ce umblă pe două picioare sunt oameni.

Un mare scriitor rus, de la începutul secolului nostru, adaugă şi el, zicând că „Om trebuie scris cu literă mare, pentru că a fi Om este cel mai mare lucru“.

Sfântul Pavel spune credincioşilor din Corint să fie oameni. Pentru că dacă mulţi înţelepţi ai lumii acesteia ne-au putut vorbi înalt şi inspirat despre ce este şi trebuie să fie omul, fiecare om în lumea aceasta şi în mijlocul semenilor săi, atunci, numai Omul Iisus Hristos, prin pilda vieţii Sale şi prin Cuvântul Evangheliei Lui, ne-a arătat cu adevărat nivelul la care începe şi până la care trebuie să ajungă cineva care să merite cu adevărat numele şi preţul de OM.

Când Pilat L-a scos pe Mântuitorul afară din sala de judecată şi, arătându-L mulţimii, a zis: „Iată Omul!“ (Ioan 19, 5), atunci el n-a arătat lumii numai un învinuit pe Care mulţi Îl condamnau fără să-L cunoască, şi n-a arătat numai pe Nevinovatul Care, prin toată înfăţişarea Lui, arăta măreţie, neprihănire şi cinste, şi n-a arătat numai pe un Chinuit însângerat de lovituri, îmbrăcat de ocară şi încărcat de suferinţă – ci a arătat şi pe Acela Care Singurul a putut realiza, pe lumea aceasta, unica viaţă umană desăvârşită. Unica Fiinţă pământească perfectă. Unicul OM după cerinţa lui Dumnezeu.

Singur El era OMUL…

O, cât de adevărat era Cuvântul Mântuitorului, când numea pe oamenii cei vicleni vulpi! Pe cei şireţi şi făţarnici, şerpi şi pui de năpârci. Pe cei murdari, porci. Pe cei obraznici, câini… Pe cei mincinoşi, fii ai diavolului… Pe cel vânzător, drac…

În lumina acestor adevăruri, privind azi în lume, oare câţi oameni mai poţi vedea?

Cu câte felinare aprinse ar trebui să umbli prin toate uliţele şi cetăţile lumii de azi, ca să mai poţi afla un OM?

Atunci, iată ce a înţeles Sfântul Apostol, când a zis: „Fiţi oameni!“.

Căci unui om cu adevărat credincios acest mare lucru i se cere, în primul rând: să fie om.

Să fie omul cel mai de omenie, cel mai de cinste, cel mai de cuvânt, cel mai de caracter, cel mai de onoare, cel mai de virtute… Cu un cuvânt: un om de fire divină. Un om de tipul lui Hristos. Un om după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă a fi un fiu al lui Dumnezeu.

Fiţi sfinţi, căci Eu sunt Sfânt – ne pretinde şi ne porunceşte Iisus tuturor celor care ne numim ai Lui (I Petru 1, 16).

Omule, fii asemeni lui Dumnezeu! Este, de asemenea, scris. Precum El e milos şi îndurător, fii şi tu milos şi îndurător.

Precum El este iertător şi bun, fii şi tu asemenea.

Precum El este blând şi iubitor, fii şi tu ca El!

Omul poate fi, şi trebuie să fie, asemenea Tatălui Care l-a făcut după chipul şi asemănarea Lui. Fiecare om poartă firea lui Dumnezeu în tot adâncul sufletului său, în toată conştiinţa sa.

Depinde de fiecare om cât de mult vrea şi luptă să se apropie de Dumnezeu. Cât de mult se străduieşte şi se roagă ca să se poată realiza în Hristos, după voia şi chipul Său.

Fiecare om Îl are pe Dumnezeu în el atâta cât şi-L vrea cu adevărat.

Şi va avea de la Dumnezeu tot după această măsură şi calitatea de Om.

Traian Dorz