O mamă săracă și cu mulți copii a mers la o băcănie să cumpere pe datorie alimente pentru Nașterea Domnului. Băcanul a întrebat-o câți bani are la ea, iar aceea i-a răspuns că soțul și fiul ei au murit în război, are cinci copii și nu are nici un venit de nicăieri.
– Sincer îți vorbesc. Și singurul lucru pe care îl am acum cu mine este o hârtiuță pe care fiica mea cea bolnavă a scris o rugăciune…
Atunci băcanul, aspru și indiferent, i-a spus:
– Femeie, aici este băcănie, iar nu magazin de binefacere!
Însă vrând s-o necăjească și să glumească cu ea, a luat hârtia și punând-o pe un taler al cântarului, a spus cu ironie și trufie:
– Ia să vedem câte alimente cântărește hârtia fiicei tale.
Și a pus pe celălalt taler al cântarului o felie de pâine, dar talerul nu a coborât. Atunci a pus o jumătate de pâine, dar nimic. A pus apoi o pâine, două, trei, cinci și alte alimente mai grele, însă toate acestea nu biruiau greutatea hârtiei.
Mirându-se băcanul de greutatea neobișnuită a acelei hârtii, a fost cuprins de o teamă sfântă și, plin de sentimente amestecate de părere de rău și rușine, i-a spus femeii:
– Femeie, ia acest sac și umple-l cu alimente! Mergi apoi la familia ta să petreci cu bine Nașterea Domnului.
Atunci femeia, mișcată sufletește de gestul băcanului, a luat sacul cu alimente, i-a mulțumit cu lacrimi băcanului și a plecat bucuroasă. După ce a plecat femeia, băcanul a luat hârtia și a citit ce scria în ea:
„Doamne, pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”.
Aceasta era greutatea rugăciunii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!