Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început
să-l latre. Omul însă a pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal.
Câinele s-a ferit imediat şi, ce să vezi?!, a sărit mai tare la om, gata-gata
să-l muşte. Speriat rău, omul a mai apucat doar să intre într-o curte şi să
trântească poarta. Acum stătea acolo, în timp ce câinele urla de mama focului
dincolo de gard.
Chiar în acel timp, a trecut pe stradă şi un călugăr. Văzându-l, câinele a
sărit la părinte, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o
bucată de pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului. Imediat, acesta a
încetat să latre, s-a apropiat uşor-uşor şi, dându-şi seama de bunătatea
omului, a luat bucăţica de pâine chiar din mâna acestuia şi a început să o
mănânce de zor. Apoi s-a aşezat lângă călugăr, dând din coadă.
- Vezi, omule – i-a spus părintele celui din spatele gardului – bunătatea naşte
totdeauna bunătate. Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi vrut să fie el cu
tine. Hai, vino şi mângâie-l!
Să nu mai faci niciodată un rău, acolo unde poţi face bine. Şi crede-mă,
oriunde şi oricând poţi face numai bine. De tine depinde!
“Dragostea este bucuria de a face altora bucurii” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!