"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

sâmbătă, 13 iulie 2013

„Nicăieri în Israel n-am aflat atâta credinţă“

Şi pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care nu mai putea suporta durerea subalternului său, aflat "pe moarte". Şi apropiindu-se i-a spus: "Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit".

Minunea vindecării slujitorului sutaşului din Capernaum (Matei 8, 5-13) a fost precedată de vindecarea unui lepros (Matei 8, 1-5).

După ce Hristos a promulgat Legea iubirii pe Muntele Fericirilor, coborându-Se, a fost interpelat de un lepros, care apropiindu-se, I s-a închinat, zicându-I: "Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti" (v. 3).

Rugămintea leprosului a fost însoţită de închinare. Şi Iisus, spune referatul, întinzând mâna, s-a atins de el, zicând: "Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată omul s-a curăţit" (v. 4). Un sinergism divino-uman. Voinţa lui Dumnezeu a fost în acord cu voinţa omului. Iar după ce s-a curăţit de lepra sa, Iisus i-a zis: "Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor" (v. 5). Dincolo de rolul său de constatare a bolii şi a vindecării ei, doar preotul avea acces la lucrările tainice ale lui Dumnezeu. Darul de după vindecare consta din doi miei, sau doi pui de turturele, sau doi pui de porumbei. Aflaţi mai multe »

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!