27 de cuvinte de folos de la Sfântul Părinte Paisie Aghioritul
* O persoană inteligentă este cea curăţată de patimi.
* Să încercăm să ne izbăvim de patimile şi de greşelile de care ne e plină inima. Toate dobitoacele lumii vieţuiesc întru ea. În fiecare zi să ne slobozim inima.
* Inima e curăţată cu lacrimi şi cu suspine. Un singur suspin al sufletului ce pătimeşte are aceeaşi putere ca două găleţi de lacrimi.
* Dumnezeu ne observă inima şi-i cercetează conţinutul. Să ne cercetăm neîncetat, să ne căim de trecut şi să ne temem de neputinţele noastre. Cu toate acestea, să nu ne pierdem nădejdea în mântuirea noastră.
* Să luptăm cu toate puterile pentru a dobândi Raiul. Poarta este strâmtă. Să nu-i ascultăm pe cei ce ne zic că vom fi mântuiţi cu toţii – aceasta este o capcană a satanei, ca să nu luptăm.
* Să punem mai multă greutate în lupta duhovnicească. Rugăciunea ne păzeşte în legătura cu Dumnezeu – iar legătura cu Dumnezeu trebuie să fie permanentă.
* Rugăciunea este oxigenul sufletului.
* Studiul Sfintei Scripturi ajută foarte mult rugăciunea. Încălzeşte sufletul şi călăuzeşte în lumea duhovnicească pe omul ce se roagă.
* Când rugăciunea slăbeşte, ea arată uscăciunea duhovnicească şi moleşeala. Împotriva unora ca acestea trebuie folosite rugăciuni scurte şi îndeosebi rugăciunea lui Iisus.
* Cel ce luptă vreme îndelungată şi nu vede sporire duhovnicească are mândrie şi iubire de sine. Sporirea duhovnicească există acolo unde este multă smerenie.
* Sporirea noastră duhovnicească depinde de noi. Acelaşi lucru este adevărat despre mântuire: nimeni altcineva nu ne poate mântui.
* Atunci când judecăm greşelile altora, ar trebui să ştim că vederea nostră duhovnicească nu este curăţată.
* Nu ar trebui niciodată să judecăm. Când vedem pe cineva căzând în păcat, ar trebui să plângem şi să-I cerem lui Dumnezeu să îl ierte.
* Când iubirea de sine ne stăpâneşte, un lucru de nimic devine o mare dispută.
* Noi toţi, tineri şi bătrâni, avem multă iubire de sine şi nu primim sugestiile şi observaţiile. Avem totul, toţi suntem înţelepţi.
* Cel ce îşi ajută aproapele primeşte ajutor de la Dumnezeu. Cel ce critică oamenii cu invidie şi răutate Îl are pe Dumnezeu drept critic.
* Cine este în ziua de azi interesat de celălalt? Nimeni. Totul pentru sine, nimic pentru ceilalţi. Va trebui să dăm socoteală pentru aceasta, căci Dumnezeu Care este tot numai Iubire nu va ierta această indiferenţă a noastră faţă de semenul nostru.
* Dumnezeu Care este tot bunătate, Părintele nostru iubitor Carele Se îngrijeşte de noi ne dă toate cele bune ca noi să le împărţim cu cei ce au nevoie de ele, însă noi păstrăm totul pentru noi. Dumnezeu nu ne va ierta aceasta. Va trebui să dăm seama pentru silinţa pe care nu ne-am dat-o şi pentru învârtoşarea inimii noastre.
* Dumnezeu îngăduie ca omul să aibă multe încercări, boli şi nenorociri şi alte rele de la oamenii ce ne înconjoară – calomnii, blesteme, nedreptăţi. Noi trebuie să le primim pe toate răbdători, fără să ne mâhnim, ca pe nişte binecuvântări.
* Când cineva ne tratează urât pe nedrept, trebuie să ne bucurăm şi să-l privim pe cel ce s-a purtat așa ca pe un mare binefăcător, căci el face cu putinţă pentru noi agonisira de comori în viaţa ce va să fie.
* Dumnezeu ne dă numeroase ocazii de a dobândi Raiul, însă noi nu primim aceste daruri, le respingem.
* Să nu avem încredere în noi. Încrederea în sine este un mare obstacol pentru dumnezeiescul har. Nu ar trebui să avem încredere absolută decât numai în Dumnezeu. Când ne încredinţăm Lui în toate, El este obligat să ne ajute.
* Daţi-vă inima toată lui Dumnezeu, nu lumii. Cel ce şi-a dat inima lumii este un vrăjmaş al lui Dumnezeu.
* Cel ce nu lucrează decât doar spre folosul său este un om inutil.
* Viaţa este o proslăvire şi o mulţumire permanentă lui Dumnezeu. Cel mai mare păcat este nemulţumirea, iar cel mai mare păcătos este cel nemulţumitor.
* Timpul ne-a fost dat de Dumnezeu ca noi să îl folosim bine, luptând în permanenţă pentru mântuirea sufletelor noastre.
* Cu cât trăim în viaţa lumii, cu atât devenim mai neliniştiți. Nu aflăm odihnă decât dinaintea lui Hristos, căci omul este făcut pentru Dumnezeu! Starea noastră firească este aceea de a fi cu Dumnezeu.
sursa: https://doxologia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!