În zadar e cerul sus pentru ochii care nu-s,
în zadar e largul tot pentru paşii ce nu pot,
în zadar e nehotar pentru duhul fără har;
– alţii aur sfânt culeg, ei privesc şi nu-nţeleg.
Dar spre cel duhovnicesc toate sunt cuvânt ceresc,
curăţiei lui s-arat’ limpezimi nemăsurat,
rugăciunii-i vin şi-i vin revărsările divin
şi sfinţenia-i veşmânt pentru câte nici nu sunt.
E Biserica-n Hristos cum e ceru-n ape jos,
Veşnicia e-n Acum cum e Nesfârşirea-n drum,
Slava Cerului e Sus Dumnezeul-Om, Iisus,
şi-a pământului, mereu, este omul-dumnezeu.
Dar Hristos nu-i Sus sau jos cum e-n duhul credincios,
nici lumina-n soare nu-i cum e înlăuntrul lui,
când privirile-l desprind dinlăuntrul strălucind,
de nu-i cer de nici un fel între Dumnezeu şi el…
TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!