"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

marți, 19 iulie 2022

19 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 



Tăcerea nechibzuită şi fără rost este mai rea decât multa vorbărie, iar cea cu măsură nu face niciun rău, ci smereşte încă şi dă putere pentru săvârşirea nevoinţelor şi a ostenelilor.Însă lipsa de măsură şi în una şi în alta face foarte mult rău.(Cuviosul Macarie,24,Vol.3, pp.96-97)

Împărăţia lui Dumnezeu nu se află în vorbe, ci în putere; trebuie să vorbim mai puţin şi să tăcem mai mult, să nu osândim pe nimeni şi tuturor să le dăm cinstire. (Cuviosul Ambrozie,1, Partea I, p,99)

A discuta lucruri bune este ca argintul, iar tăcerea chibzuită este ca aurul. (Cuviosul Ambrozie,1, Partea a II-a, p,45)

Mai bine este să fim prevăzători şi să tăcem decât să vorbim şi apoi să ne căim. (Cuviosul Ambrozie,1, Partea a II-a, p,45)

Tu însăţi mi-ai scris că suferi din cauză că vorbeşti prea mult şi tânjeşti după tăcerea cea cu chibzuinţă, dar cu tovarăşa ta de drum şi fără să vrei, va trebui să vorbeşti în plus. Desigur, va trebui să iei cu tine o persoană mai simplă, ca să poată sluji virtuţii tale slabe. Totuşi, eu nu o cunosc bine pe M.G. De aceea, vezi singură cum este mai bine şi mai de folos. Există o zicală veche: o minte este bună, dar două sunt şi mai bune, iar trei sunt bune de aruncat. Însă aceasta este o părere omenească. Domnul spune în Sfânta Evanghelie: Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18:20). Fii mai atentă la trăirea ta lăuntrică: cum îţi va fi mai odihnitor şi mai aproape de starea ta sufletească, aşa să şi faci. Un nebun înţelept spunea: ,,Gâsca şi fundacul nu sunt o pereche bună’’. Totuşi, la noi în grajd a murit un bătrân de o sută de ani, Pahomie, care şi în mijlocul multor oameni ştia să păstreze o tăcere adâncă. Se întâmpla să vină unii la el cu diferite întrebări, iar el se ridica şi le cânta:,, Îngerul a strigat către cea plină de dar’’ şi iarăşi se aşeza şi tăcea, scărpinându-se uşor în cap sau uitându-se în traistă, ca şi cum ar fi căutat ceva. Dacă se întâmpla să-i spună ceva cuiva, acela ţinea minte şi nu uita. Multora li s-au adeverit cuvintele lui. (Cuviosul Ambrozie,23, Partea a III-a, p,48)

Sursa: Filocalia de la Optina, Volumul I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!