Aşa să te rogi Maicii lui Dumnezeu şi nu te va lăsa niciodată: Maică, eu cu păcatele mele…
Aş vrea să mă adresez vouă şi să vă spun ceva ce de mulţi ani mi-a pătruns inima şi mi-a stăpânit adânc sufletul faţă de Maica Domnului. Mereu mă uimeşte îndrăzneala cu care ne adresăm la Ea pentru milostivirea ei, pentru mijlocirea şi mântuirea noastră. Rugăciunea noastră vorbeşte clar şi despre acea încredere desăvârşită pe care o avem faţă de Ea.
Fiecare din rugăciunile noastre către Maica lui Dumnezeu, ar putea începe aşa: „Maică, eu cu păcatele mele, cu viaţa mea netrebnică, cu îndepărtarea mea de la Dumnezeu sunt responsabil pentru moartea pe cruce a Fiului Tău, pentru toate orele de chin ale Sale din Grădina Ghetsimani, pentru toată pătimirea sa de pe cruce. Maică, dacă Tu mă vei ierta, şi vei fi mijlocitoarea mea – nimeni, nu mă va judeaca, nimeni nu mă va respinge….”
Fiecare dintre noi stând în faţa icoanei Maicii Domnului poate să spuie : „Da, Maică, Tu ţi-ai dat Fiul la moarte, neştiindu-mă pe mine, sau de atât că ai ştiut cum voi fi , că eu voi fi necredincios, — dar şi l-ai dat la moarte, ca să pot crede şi eu în dragostea Domnului şi să mă pot mântui prin crucea Sa…”
Iată de ce ne rugăm aşa în faţa Ei, iată de ce zicem „Mântuieşte-ne !”, dar nu doar „Roagă –te…” Dacă Ea va spune : „Eu am iertat, Fiul meu şi Dumnezeul Meu. Eu am iertat moartea Ta, şi am iertat că inima mi-a a fost străpunsă” — atunci Fiul va spune : „Dacă tu ai iertat, atunci nu vor fi judecaţi aceşti oameni” …
Mitropolitul Antonie al Surojului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!