Bunatatea lui Dumnezeu ne ajuta ori de cate ori am alerga la El si am striga: „Doamne, ma rog, ajuta-ma!” Intr-aceeasi secunda vine harul Sfantului Duh si ti-ajuta. Dar sa cerem, cum ne spun Sfintii Parinti, cu smerita cugetare. Sa ne socotim inaintea lui Dumnezeu ca suntem pacatosi, ca nu suntem vrednici de ajutor: „Da-mi, Doamne, Tu care Te-ai pogorat din Sfanta Treime si ai luat trup omenesc ca sa ne scoti de la cel rau, ma rog, ajuta-mi”. Cu smerita cugetare nu este cu putinta sa n-ajute Dumnezeu, sub nici un motiv.
Dar suntem asa, indiferenti: „Eh, Doamne, ajuta-ma. Eh!… Daca vrei, sa ma ajuti. Daca nu, nu-i nimic.” Nu! Sa ne socotim, dupa cum si suntem, nevrednici. Ca vezi ce zice Domnul: „Fiti sfinti, ca Eu sfant sunt.” Dar uite, noi gresim vesnic, de aceea nu putem niciodata sa pretindem ca suntem vrednici sa ne ajute. Nu, ca totdeauna calcam voile lui Dumnezeu, vrand-nevrand. Ş-asa ca, daca cerem cu blandete, cu smerita cugetare ajutorul Domnului, intr-aceasi secunda harul Sfantului Duh ne ajuta. Eh!… Dumnezeu sa ne fie intr-ajutor.
(Cuviosul Dionisie Ignat - conv. cu monahi de la M-rea Oasa, 05-11-2002)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!