“Nu M-ai cãuta dacã nu M-ai fi gãsit!”
Textul evanghelic de astãzi ne aminteste însã nu numai de acuza lui Sartre ci si de o altã celebrã spusã a filozofului, francez si el, Blaise Pascal. Acesta, precursor al existentialismului, nu ateu ci profund crestin, pune în gura Mântuitorului care se adreseazã necredinciosului dornic sã creadã însã neizbutind sã-si împlineascã dorinta, necutezând a face pasul hotãrâtor, un rãspuns cu totul neasteptat: “nu M-ai cãuta dacã nu M-ai fi gãsit!” Rãspuns si el teribil, paradoxal, tainic si ametitor. Sã cauti ceea ceea ce ai si gãsit! Sã însemne cãutarea ta, strãdania ta, angoasa ta nimic altceva decât dovada inutilitãtii întregii tale frãmântãri – ba si a orbirii tale – de vreme ce L-ai gãsit pe Cel cãutat! (Dar si ce bucurie: drahma era în buzunar, oaia zisã pierdutã nu fusese decât o gresealã de numãrãtoare!)
Rãspuns teribil, paradoxal si tainic, totusi deopotrivã lãmuritor si definitiv, punând pentru totdeauna capãt validitãtilor ispitelor unei logici stringente. Ni se cere numai curajul de a constata cã omul frãmântat, chinuit, obsedat de vocatia credintei a devenit prin însãsi starea sa cãutãtoare un credincios. Cine porneste spre Hristos – si cât de lungã, de întortocheatã, de nesigurã i se aratã a fi calea – L-a si întâlnit! Oare nu, “încã departe fiind el, l-a vãzut tatãl sãu si i s-a fãcut milã si, alergând, a cãzut pe grumazul lui si l-a sãrutat” (Luca 15, 20)?
“Cred, Doamne!
Ajutã necredintei mele.”
Pãrintele Nicolae Steihardt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!