Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi ( III )

- Biblia sau Sfânta Scriptură rămâne până acum cea mai răspândită carte. Din păcate, nu toti cei care o au, o si citesc sau stiu cum să o citească. Cum recomandati sfintia voastră citirea Sfintei Scripturi? 

- Eu recomand celor care se lasă îndrumati de mine să citească în fiecare zi două capitole din Noul Testament, începând cu Evanghelia de la Matei, continuând cu celelalte Evanghelii, si apoi să le citească încă o dată si încă o dată, de trei ori Evangheliile una după alta, după aceea fiecare carte din Noul Testament, să citească de trei ori în parte, Faptele Apostolilor o dată, de două ori, de trei ori, Epistola către Romani o dată, de două, de trei ori si asa mai departe până la sfârsitul Noului Testament. Recomand să se citească Evangheliile una după alta de trei ori pentru că există si multe texte paralele si atunci e bine să ai o perspectivă generală.
Celelalte cărti al Noului Testament nu au o legătură unele cu altele, sunt fiecare de sine stătătoare, asa că e bine să se citească fiecare în parte de trei ori. După ce ai citit Noul Testament de trei ori în felul acesta, apoi se citesc câte două capitole în fiecare zi fără să se mai tină seama de numărul de citiri. Si asta până la sfârsitul vietii în scopul de a ne împodobi mintea cu gânduri ceresti si de a le avea la îndemână pentru înlăturarea ispitelor celui rău sau pentru întărirea în bine. Mă gândesc că citirea Scripturii în general, si a Noului si a Vechiului Testament, trebuie făcută în perspectiva în care Biserica ne îndeamnă să o facem. Când se citeste din Vechiul Testament si din Epistolele Sfintilor Apostoli, credinciosii sunt anuntati că se citesc lucruri izvorâte din întelepciune, chiar se spune "Întelepciune", se anuntă de unde se citeste si slujitorul sfintit spune în continuare: "Să luăm aminte!". Deci citirea trebuie făcută cu luare-aminte, considerând că se citesc lucruri exceptionale, lucruri care ies din comun. 

- Părinte Teofil, trebuie pus accentul pe anumite cărti din Scriptură? 

- Da, în ceea ce priveste Vechiul Testament, consider că unele cărti sunt mai importante decât altele; de pildă, cărtile lui Moise: Deuteronomul, pe care unii îl consideră ca Evanghelia de la Ioan fată de celelalte Evanghelii, de o valoare deosebită, apoi Cărtile Întelepciunii, respectiv Pildele lui Solomon, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor, Întelepciunea lui Solomon, Întelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah, Cartea Iov, după aceea Cărtile Profetilor, în special ale proorocilor mari, apoi în ceea ce priveste Noul Testament nu stiu dacă se poate spune că-i mai importantă una decât alta, asa că toate fiind cu un continut deosebit, se pot citi cu folos fără nici o exceptare, doar Apocalipsa e cu semnul întrebării, în sensul că din Apocalipsă nu se citeste niciodată la cultul Bisericii noastre si nici referire nu se face la textele Apocalipsei, ceea ce înseamnă că Apocalipsa este privită cu o oarecare rezervă de către Biserică, si atunci nici credinciosii nu e cazul să pună prea mult accent si mai ales să interpreteze, pentru că e foarte greu de stiut cum anume trebuie interpretate textele din Apocalipsă. Sunt însă si foarte multe lucruri de îndrumare, lucruri de temei pentru viata spirituală, asa că e bine să se citească, mai ales că e cuprinsă în Noul Testament, dar totusi cu rezerva cuvenită, cu rezerva pe care o are Biserica fată de Apocalipsă. În ceea ce priveste Evangheliile, citirea din Evanghelie trebuie făcută cu seriozitatea cuvenită, în sensul că e vorba de cuvântul dătător de viată al Mântuitorului Iisus Hristos. Biserica chiar cere o învrednicire pentru a asculta Sfânta Evanghelie, ceea ce înseamnă că si lectura trebuie să fie făcută cu luare-aminte si cu plecare de minte. 

- Părinte Teofil, pentru o aprofundare a unor cuvinte, a unor texte din Scriptură, ce recomandati credinciosilor? 

- Păi, as recomanda să învete pe de rost anumite versete si să se gândească la ele, să le poarte în minte. Am citit undeva că un detinut politic, în închisoare fiind, a avut deprinderea de a se gândi la texte din Scriptură si mai ales în noptile de insomnie se gândea să se cerceteze pe sine să vadă ce texte scripturistice, din Noul Testament, stie el care încep cu litera a, care încep cu litera b, c si asa până la sfârsitul alfabetului. Era o deprindere folositoare si o cercetare de felul acesta ne duce si la gândul să înmultim cunostintele din Scriptură, pe care după aceea să le împlinim cu fapta pentru că cunostinta singură îngâmfă pe om, cum zice Sfântul Apostol Pavel, iar Sfântul Marcu Ascetul adăuga că cunostinta singură îngâmfă pe om îndemnând la nelucrare, iar iubirea zideste, îndemnând la răbdarea tuturor. Prin urmare, noi nu trebuie să facem o performantă de cunostintă scripturistică, ci trebuie să căutăm să cunoastem Scriptura pentru aplicarea ei în viată. 

- Care ar fi diferenta dintre cunoasterea, să zic asa, sectară, adică doar a unor versete, si o întelegere ortodoxă a Scripturii? 

- Întelegerea ortodoxă a Scripturii se face în perspectiva Traditiei bisericesti, din perspectiva Sfintilor Părinti, din perspectiva continutului slujbelor Bisericii, pe când sectarii nu au referinte, ei interpretează de multe ori textele detasate din context si atunci nu se ajunge totdeauna la o interpretare corectă. 

- Regăsim în slujbele noastre, asa cum spuneati părinte Teofil, texte biblice. Ne pot ajuta slujbele să pătrundem, să adâncim sensul cuvintelor Scripturii? 

- De fapt, textele biblice în cuprinsul Sfintelor Slujbe sunt pericopele care se citesc la Liturghie, la Vecernie, în preajma praznicelor, si apoi faptul că noi sărbătorim anumite evenimente se bazează pe Scriptură. De exemplu, cum e Buna Vestire, Nasterea Domnului, Înăltarea la cer, Învierea, Pogorârea Duhului Sfânt, Schimbarea la Fată, Botezul Domnului, Întâmpinarea Domnului, toate acestea ne duc la gândul că Sfânta Scriptură este la temelia credintei noastre ortodoxe, iar evenimentele care se prăznuiesc, se prăznuiesc într-un anumit context liturgic în care revin adeseori cuvintele de temei ale sărbătorii respective. De exemplu, la Întâmpinarea Domnului "Bucură-te ceea ce esti plină de dar, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, că din tine a răsărit Soarele dreptătii, luminând pe cei din întuneric", "Veseleste-te si tu, bătrânule drepte", e vorba de Dreptul Simeon, "cel ce ai primit în brate pe Eliberatorul tuturor, Cel ce ne-a dăruit nouă mare milă". 

- Liturghia si predica, prin excelentă, sunt mijloace de adâncire a întelesurilor textelor biblice. Cum pot si cum ar trebui să se pregătească credinciosii pentru a întelege mai bine tâlcuirea Evangheliei? 

- În măsura în care cunosc textul, se pot raporta mai usor la cele spuse în predică, iar dacă nu cunosc textul, atunci si predica rămâne ceva în afară de posibilitătile lor de asimilare. Asa că contează foarte mult cunostinta Scripturii, desi se poate si fără cunostintă de Scriptură pentru că ceea ce ni se cere nouă este împlinirea poruncilor, nu cunostinta textelor scripturistice, însă e foarte bine, e de mare ajutor cunostinta textelor scripturistice pentru a întelege, pentru a asimila cele care ni se oferă prin predicile omiletice sau predicile sintetice bazate pe Scriptură. 

sursa: http://www.nistea.com 

şi continuarea interviului aici: