A cinsti citirea și auzirea Evangheliei
Omul care este viu pentru Dumnezeu nu lasã cuvântul Evangheliei sã-i scape sau sã cadã în uitare. Dimpotrivã, cu evlavie, cinstire și fricã, face din el cununã pentru capul sãu și îl așeazã deasupra întregii sale vieți.
Râvna celor bine-cinstitori este foarte evidentã când ascultã Evanghelia. Aratã de parcã au pãtruns în prezența lui Dumnezeu sau ca și cum ar sta înaintea altarului pentru a primi Trupul și Sângele Lui. Nu este vorba de un obicei pe care și l-ar fi fãcut de a cinsti Evanghelia sau de a lãsa impresia cã o fac, asemenea fãțarnicilor, ci primesc din ea putere peste putere, ca unii care ascultã glasul lui Dumnezeu Însuși.
Toate acestea erau foarte clare în Biserica primarã, dar și acum Biserica încã aratã aceeați râvnã, cinstire și evlavie pentru citirea și ascultarea Evangheliei. Predania Bisericii a pãstrat anumite gesturi semnificative; preotul nu citește niciodatã Evanghelia în bisericã fãrã a aduce o rugãciune specialã, ca el și poporul sã fie învredniciți sã audã Sfânta Evanghelie. Înainte de a începe sã citeascã, diaconul cheamã întreaga adunare sã stea cu fricã de Dumnezeu pentru a auzi Evanghelia, iar poporul rãspunde la chemarea sa și dã slavã lui Dumnezeu. De asemenea, preotul se descal.ã pentru a citi Evanghelia, fiindcã stã în prezen.a lui Dumnezeu. Apoi, dupã citire, toți cei de fațã trec pe rând sã sãrute Evanghelia deschisã în mâinile preotului, cu lacrimi și bucurie. În Biserica de la început, oamenii fãceau aceasta din râvna, teamaș.i dragostea lor pentru Evanghelie și acest obicei a dãinuit în Bisericã.
Cel ce a gustat puterea Evangheliei în viața lui nu considerã acest lucru exagerat, ci face încã mai mult pentru a-și arãta evlavia:
Sunt unii care postesc mereu pentru a citi Evanghelia.
Sunt unii care, de fiecare datã când citesc Evanghelia singuri, îngenuncheazã.
Sunt unii care o citesc mereu lãcrimând și plângând.
Povãțuirile lui Dumnezeu ni se dau cel mai adesea prin citirea și ascultarea Evangheliei, când ne aflãm într-o stare de smerenie și când ne rugãm cu inima deschisã.
Pr. Matta el-Maskin (1919-2006),
Egumenul Mânãstirii Sf. Macarie din Egipt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!