Fericit este omul care are o nădejde vie în Dumnezeu; acesta Îi arată
credinţă, încredere, slavă şi cinste. Dumnezeu se simte atunci obligat
să-l aibă în grija Sa, şi acum se aplică cuvintele Sfintei Evanghelii: „
Dar, din păcate, ispite vin asupra noastră, aducând cu ele o mare
confuzie duhovnicească, iar soarele strălucitor al dulcii nădejdi este
acoperit de un întuneric profund. Atunci ne pierdem orientarea şi
sfârşim prin a gândi şi a face lucruri nepotrivite pentru chemarea
noastră de creştini. Dar, bunătatea lui Dumnezeu, Care ştie că mintea
omului este aplecată spre rău din tinereţile sale (Fac. 8,21), şi că
oamenii nu pot rămâne la înălţimea desăvârşirii creştine, ne-a dăruit o
pocăinţă binecuvântată şi nesfârşită.
Să aveţi răbdare, copiii mei, să nu vă pierdeţi curajul în luptă şi să
nu vă slăbească genunchii sub povara ispitelor, căci bunul nostru
Dumnezeu nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile noastre. De ce îi
permiteţi satanei să te lupte cu o intensitate şi mai mare? Să ai
credinţă în Dumnezeu şi tot ceea ce îngăduie El va fi spre binele tău.
Ştim noi mai bine decât El ce ne este de folos? Puneţi toată nădejdea în
Domnul şi toate grijile pune-le la picioarele Crucii Lui, iar El va
avea grijă de tine.
(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 247)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!