"Cu cât citeşte şi cercetează cineva Biblia, cu atât află pricini de a o cerceta pe cât de des cu putinţă. Potrivit Sf. Ioan Gură de Aur, (Biblia) este precum o rădăcină înmiresmată, care răspândeşte tot mai multă mireasmă, pe măsura ce este frecată.
La fel de important ca a cunoaşte de ce ar trebui să citim Biblia, este a cunoaşte cum ar trebui să citim Biblia.
Cele mai bune călăuze pentru aceasta sunt sfinţii Părinţi, în frunte cu Sfântul Ioan Gură de Aur, care, am putea spune, a scris o a cincea Evanghelie.
Sfinţii Părinţi recomandă o pregătire temeinică înainte de citirea şi cercetarea Bibliei; dar în ce constă aceasta pregătire?
Întâi de toate, în rugăciune. Roagă-te Domnului să-ţi lumineze cugetul – ca să poţi înţelege cuvintele Bibliei – şi să-ţi umple inima cu harul Său – ca să poţi simţi adevărul şi viaţa acelor cuvinte.
Dă-ţi seama că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pe care le grăieşte şi le rosteşte către tine, personal. Rugăciunea, laolaltă cu celelalte virtuţi aflate în Evanghelie, este cea mai bună pregătire a cuiva pentru înţelegerea Bibliei.
Cum ar trebui să citim Biblia?
Cu rugăciune şi evlavie, căci în fiecare cuvânt de acolo se găseşte câte un strop din adevărul veşnic, şi toate cuvintele împreună alcătuiesc marea cea nemărginită a Adevărului celui Veşnic.
Biblia nu este o carte, ci viaţă; deoarece cuvintele sale „duh sunt, şi viaţă sunt” (Ioan 6:63). Prin urmare, cuvintele sale pot fi înţelese dacă le cercetăm în duhul Duhului lor, şi cu viaţa vieţii lor.
Este o carte care trebuie citită cu viaţă - punându-o în practică. Ar trebui mai întâi trăită, şi apoi înţeleasă.
Aici se potrivesc cuvintele Mântuitorului: „De va voi cineva să facă voia lui, va cunoaşte pentru învăţătura aceasta, că de la Dumnezeu este” (Ioan 7:17). Fă-o, ca să o poţi înţelege. Aceasta este regula fundamentală a exegezei ortodoxe.
La început, de obicei cineva citeşte Biblia repede, iar apoi tot mai încet, până ce va ajunge să citească cuvânt cu cuvânt, şi nici măcar, întrucât în fiecare cuvânt descoperă un adevăr nepieritor şi o taină negrăită.
În fiecare zi să citeşti cel puţin un capitol din Vechiul şi din Noul Legământ; dar, în acelaşi timp, să aşterni întru lucrare şi câte o virtute. Lucreaz-o până când devine o obişnuinţă.
Să spunem, de pildă, că cea dintâi virtute este iertarea vorbirii de rău. Aceasta să fie îndatorirea ta de zi cu zi. Şi, pe lângă ea, roagă-te Domnului: „O, milostive Doamne, învredniceşte-mă să am dragoste pentru cei ce mă vorbesc de rău!”
Iar când ai făcut din această virtute o obişnuinţă, fiecare din celelalte virtuţi ce-i urmează îţi vor fi mai uşoare, şi tot aşa, până la cea din urmă.
Lucrul de căpătâi este să citeşti Biblia pe cât de mult cu putinţă. Când mintea nu înţelege, va simţi inima; şi dacă nici mintea nu înţelege, nici inima nu simte, citeşte din nou, căci prin citire semeni în suflet cuvintele lui Dumnezeu.
Şi acolo nu vor pieri, ci treptat şi pe nesimţite vor trece în firea sufletului tău; şi se ţi va petrece ceea ce a grăit Mântuitorul despre omul care „aruncă sămânţa în pământ, şi doarme, şi se scoală noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, când nu ştie el” (Marcu 4:26-27).
Lucrul de căpătâi este: seamănă, şi Dumnezeu este cel ce pricinuieşte şi îngăduie ca ceea ce s-a semănat, să crească (1 Cor. 3:6). Dar nu zori izbânda, ca nu cumva să ajungi ca omul care seamănă astăzi, şi mâine vrea deja să culeagă.
Prin citirea Bibliei, adaugi dospeală la aluatul sufletului şi trupului, care creşte treptat şi umple sufletul până ce l-a pătruns pe de-a-ntregul şi îl face să se înalţe cu adevărul şi dreptatea Evangheliei...."
- Arhimandritul Iustin Popovici - Cum si de ce sa citim Scriptura -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!