Despre ridicarea pâinii în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Sfântul Maxim Grecul

Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul Cel Unul Născut, făcându-Se pentru noi om fără de păcat ca să ridice împreună cu Sine firea omenească, pe care făcătorul răului a izgonit-o demult din rai, şi răbdând de bunăvoie răstignirea, moartea şi îngroparea, a înviat şi S-a ridicat iarăşi la slava Lui cea dintâi ca să-L trimită pe Sfântul Duh, Mângâietorul, Ucenicilor şi Apostolilor Săi. Iar după înălţarea Dumnezeu-omului la cer, martorii şi slujitorii Cuvântului au rămas într-o casă, aşa cum spune dumnezeiescul Luca; apoi, după pogorârea Sfântului Duh, nedorind ca, pentru slujirea la mese, să renunţe la propovăduirea cuvântului, au pus pentru acest lucru slujitori.

Iar când propovăduitorii mântuirii se aşezau la masă, pe o ridicătură puneau un suport mic şi pe el o pâine, pe care trebuia să o mănânce Mântuitorul, ca atunci când El era împreună cu ei în trup înainte de patimi. Iar când dumnezeieştii şi Sfinţii Apostoli se ridicau de la masă, cel mai mare şi primul dintre ei, luând în mâini pâinea şi ridicând-o, spunea aşa: „Mare este numele!” Iar ceilalţi ucenici ai Cuvântului răspundeau: „Sfintei Treimi!”.

Şi slujitorul tainei spunea iarăşi: „Slavă Ţie, în numele Mântuitorului Hristos!” şi Apostolii răspundeau iarăşi: „Dumnezeul nostru, slavă Ţie!”. În acest timp, Numele Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă Făcătoarei Treimi era rostit o singură dată, iar „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!” de două ori, pentru cele două firi şi cele două lucrări şi pentru unirea desăvârşită a Dumnezeirii şi  omenităţii în Dumnezeu-omul şi Cuvântul. Apostolii săvârşeau această tainică lucrare şi atunci când erau împreună şi când erau despărţiţi, fiind trimişi în toate colţurile pământului pentru mântuitoarea propovăduire.

Iar când a trebuit să-şi dea sufletul Sfânta şi Preacurata şi Pururea Fecioara Maria, Neîntinata şi Preacinstita Maică a Cuvântului, Ceea ce este mai presus de toate minţile cereşti, înnoirea neamului nostru şi vasul cel preacinstit şi bineplăcut al întregii Dumnezeiri, Apostolii, aflându-se la marginile pământului, au fost purtaţi pe nori şi duşi în Ghetsimani pentru a săvârşi îngroparea trupului dătător de viaţă şi preacurat al Maicii lui DumnezeuCuvântul. Adunându-se în cetatea Sionului, ei au îngropat preacuratul trup în grădina Ghetsimani. Iar prin grija lui Dumnezeu, aşa cum a vrut Proniatorul tuturor, nici la îngroparea Maicii Cuvântului Sfântul şi marele Apostol Toma nu a fost împreună cu ceilalţi Apostoli; adică la fel ca şi înainte când Mântuitorul, după înviere, a intrat prin uşile încuiate şi a stat înaintea Ucenicilor şi le-a dat pacea Sa, iar Toma nu a fost cu ei şi nu i-a crezut pe ceilalţi ucenici şi, pentru această bună necredinţă a lui, el, prin intermediul atingerii preacuratelor mădulare ale Mântuitorului – adică a coastei şi mâinilor Lui – ne-a învăţat pe noi să credem că Cel ce a pătimit pentru noi este Dumnezeu desăvârşit. Aşa şi acum acest Sfânt şi mare Apostol, prin grija negrăită a Aceluia Care rânduieşte totul şi pe toate le cârmuieşte bine, nu a fost de faţă la îngroparea Maicii lui Dumnezeu, ci a venit, fiind adus pe nor, după trei zile şi a alergat imediat împreună cu ceilalţi Apostoli la mormânt pentru a se închina trupului celui de viaţă dătător al Maicii lui Dumnezeu.18

Iar când, prin îngăduinţa nespusă a lui Dumnezeu, au deschis mormântul ca să vadă şi să se închine şi Toma, acesta era pustiu, neavând în el preacuratul trup al Maicii lui Dumnezeu. Astfel tot neamul omenesc a dobândit mântuirea şi credinţa de două ori mai mare că, aşa cum Dumnezeu Cuvântul Cel întrupat a înviat, tot aşa şi sfântul trup al Maicii Lui a fost ridicat de pe pământ la locaşurile cereşti. Întorcându-se de la mormânt, Apostolii au vorbit cu propovăduitorul adevărului, cu Toma, despre felul în care au fost aduşi pe nori, şi-au amintit cuvintele cântării Maicii lui Dumnezeu, minunile ei şi punerea ei în mormânt, iar el, la rândul lui, le-a mărturisit despre prigonirile, ispitele şi necazurile pe care le-a îndurat de dragul propovăduirii şi le-a spus pe nume oraşele şi locuitorii care au crezut datorită propovăduirii lui şi le-a povestit tot ce a văzut atunci când a fost purtat de nor. Apoi a fost pusă masa, iar după masă, potrivit obiceiului, au început să ridice partea separată, care se afla pe ridicătură, în cinstea Mântuitorului Hristos. Iar când slujitorul acestei taine a luat în mâini pâinea aceea, a ridicat-o şi a spus: „Mare este numele!”, iar apostolii au răspuns: „Sfintei Treimi!” şi când el a spus: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!” atunci – o, cât de nespuse şi înfricoşătoare sunt, Împărate Hristoase, tainele Tale, prin care Tu cârmuieşti în chip minunat. Căci dorind să împlinească [Hristos] puternica dorinţă a Sfântului Apostol Toma, care dorea să o vadă cu ochii lui pe Pururea Fecioara şi Preacurata Născătoare de Dumnezeu, el L-a văzut dintr-odată pe El împreună cu Sfânta Lui Maică şi cu toate puterile cereşti şi cu toţi cei din veac adormiţi, care au fost ridicaţi de pe pământ la ceruri şi, fiind înspăimântaţi, Apostolii care au ridicat pâinea, văzând-o pe Fecioara şi împreună cu ea pe Cel ce S-a născut din ea, în loc să spună: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!”, au strigat cu glas tare: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne!” Iar restul Apostolilor a strigat: „Pentru rugăciunile ei, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte!” De atunci această ridicare a „panaghiei” se săvârşeşte în cinstea Născătoarei de Dumnezeu Maria.

Să săvârşim, aşadar, această ridicare a „panaghiei” după ce ne ridicăm de la masă, spre sfinţirea sufletului şi a trupului. Căci cine este în stare să preamărească după vrednicie minunile ei nenumărate, care au fost săvârşite din veac şi până astăzi? Dacă vom aduna la un loc elocvenţa tuturor ritorilor, astfel încât să fie o gură şi un glas, nici atunci nu vom putea găsi o cale pentru a spune tainele minunilor ei, pe care ea le săvârşeşte pe pământ şi pe mare: bolile sunt alungate, diavolii sunt izgoniţi, robii sunt sloboziţi din amarnica robie, iar cei ce îndură nedreptăţi îşi găsesc izbăvirea din necazurile ce îi lovesc.

Şi nu numai cel ce ridică pâinea în cinstea Pururea Fecioarei şi Născătoarei de Dumnezeu Maria dobândeşte izbăvire de necazuri, ci, dacă cineva ridică fie o piatră, fie pământ, fie vreo plantă în amintirea şi în numele ei, aşa cum eu am văzut şi am auzit, ea primeşte acest lucru la fel. Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos, a luat pâinea în mâini şi a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu” şi „aceasta să faceţi întru pomenirea Mea”; iar Hristos este Capul şi de aceea părtaşii acestei taine mari, care se împărtăşesc cu vrednicie, dobândesc şi slava Lui şi devin dumnezei după har. Tot astfel au binevoit şi cei ce au rânduit tainele ca, prin această pâine care se ridică în cinstea slăvitului nume al Maicii lui Dumnezeu, noi să fim izbăviţi de toate necazurile şi să devenim părtaşi ai binecuvântării sfântului ei trup şi, pentru mijlocirea ei, să ne izbăvim de chinurile veşnice şi să-ne învrednicim să dobândim bunătăţile veşnice prin rugăciunile ei şi ale tuturor Sfinţilor din veac. Amin.

18 Povestirea AdormiriiPreasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria se află istorisită pe larg în cartea Minunile Maicii Domnului, reeditată de Mănăstirea Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Petru Vodă, 2005, disponibilă şi în format digital în colecţia Apologeticum, http://apologeticum.net