Despre nesimtirea si raceala inimii, care apar in suflet printre nevointele mantuirii:
Nu rareori se intampla ca oamenii care merg pe calea bunei vietuiri
crestinesti, brusc si, dupa cat se pare, fara nici un motiv, sa inceapa
sa simta in ei o paralizie a tuturor puterilor sufletesti, in urma
careia le apare raceala fata de toate nevointele duhovnicesti de pana atunci.
Acest lucru li se intampla tuturor din cand in cand. Despre el pomenesc
toti cei care scriu despre viata duhovniceasca. Sfantul Marcu Ascetul
pomeneste trei mari vrajmasi: nestiinta impreuna cu uitarea, lenevia impreuna cu nepasarea si nesimtirea impreuna cu impietrirea.
Este posibil ca Dumnezeu Insusi sa trimita acestea pentru invatare de minte – sa nu ne punem nadejdea in noi insine.
Cateodata luam multe asupra noastra si asteptam mult de la eforturile,
mijloacele si ostenelile noastre. Dar, iata, Domnul ia harul si ne lasa
singuri, spunand parca: “Poftim, incearca-ti puterile.” Cu cat exista
mai mult daruri naturale, cu atat mai necesara este aceasta invatare de
minte. Daca intelegem acest lucru, sa rabdam. Acestea sunt trimise si ca
o pedeapsa pentru pornirile patimase ingaduite si neosandite de noi si
neacoperite de pocainta.
Cel mai mult nesimtirea si raceala vin in urma maniei, a nedreptatii,
a supararii, a osandirii, a trufiei si a celor asemenea lor.
Un singur lucru ne ramane – sa ne rugam
pentru izbavirea din aceasta uscaciune si de nesimtire alaturi de
impietrire. In perioada racelii si a nesimtirii sunt greu de tinut in
minte cuvintele rugaciunii, totusi e posibil. Trebuie sa lucram impotriva sinelui.
Tocmai ostenirea sinelui va fi mijlocul de a-L indupleca pe Domnul spre
mila si de a inapoia harul. Nu trebuie nicicum sa renuntam la
rugaciune“.
Sfantul Macarie spune: Domnul vede cat de sincer iti doresti binele
acesta… si ti-l trimite. Iar rugaciunea impotriva racirii inimii [sa o
faci], cu cuvantul tau, inainte de pravila si dupa pravila…, ca si cum
aduci inaintea fetei Lui un suflet mort:
“Vezi , Doamne, cum este sufletul meu! Zi, asadar, un cuvant si se va
vindeca!”. Cu aceleasi cuvinte si in timpul zilei sa I te adresezi mai
des lui Dumnezeu.
(Sf. Teofan Zavoratul, Sfaturi intelepte, Editura Egumenita).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!