Arhim. Conf. Univ. Dr. Vasile Miron
Pentru atingerea scopului suprem al
misiunii și slujirii noastre preoțești – mântuirea credincioșilor – nu
trebuie să inventăm mijloace și metode noi de pastorație, ci trebuie să
facem apel la experiența și tradiția bimilenară a Bisericii, pentru a
învăța de aici cum trebuie să procedăm în orice împrejurare, de la caz
la caz, cu fiecare categorie de credincioși, ținând cont de natura lor
psihologică, de mediul și condițiile de viață din care provin și de
fondul lor sufletesc.
Pentru viața religios-morală și
activitatea pastorală a preotului, exemplul cel mai elocvent, mai
grăitor și mai demn de urmat este Mântuitorul nostru Iisus Hristos
„Păstorul cel Bun” (Ioan X, 11), Care Și-a definit rolul Său spiritual
astfel: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci că El să slujească
și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți” (Matei XX, 28). Acest
imperativ l-a exprimat și prin alte cuvinte: „Eu am venit ca oile Mele
să aibă viață și să aibă din belșug… Eu sunt Păstorul cel Bun și cunosc
oile mele și ele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaște Tatăl și Eu
cunosc pe Tatăl. Și sufletul Îmi pun pentru oi” (Ioan X, 10, 14-15). citește în continuare:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!