Aceasta este credința noastră, aceasta este mărturisirea noastră.

 „[…]… Nu întâmplător Cuviosul Dimitrie cel Nou a îngăduit ca moaștele sale să fie așezate în București atunci, în acele vremuri de restriște, în acele vremuri de încercare, nu doar pentru războiul dintre frați, pentru acel război cumplit, ci și pentru faptul că Bucureștiul de atunci a fost greu încercat printr-o molimă, printr-o ciumă, printr-o boală molipsitoare. Și tocmai moaștele Cuviosului Dimitrie cel Nou au fost așezate atunci în cetatea Bucureștilor pentru a aduce tămăduire și alinare celor care erau bolnavi. Și hagiograful ne mărturisește că atunci când au fost așezate moaștele în București, și ciuma a încetat. Așadar Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou are și această harismă, de a izbăvi de boli molipsitoare, de epidemii pe cei care sunt greu încercați.

Iată, tocmai de aceea, alergăm cu și mai multă osârdie la moaștele sale în aceste vremuri de criză, de restriște, de încercare, însă ne întristăm că și de data aceasta s-au pus bariere.

Nu toți credincioșii pot să ajungă la moaștele sale în București, ci numai cei care au domiciliul în capitală. Ne doare faptul că s-a pus această îngrădire credincioșilor pelerini, însă sigur, avem certitudinea că harul sfinților nu poate fi îngrădit. Însă iată, s-a întâmplat ca nu toți credincioșii care doresc să primească alinare și tămăduire în aceste vremuri de încercare să poată ajunge și să se închine moaștelor pline de har și de mireasmă ale Cuviosului Dimitrie cel Nou.

Sfântul Dimitrie face parte din istoria noastră și din identitatea noastră. Nu putem concepe Bucureștiul fără Sfântul Dimitrie cel Nou, așa cum nu putem concepe Iașiul fără Sfânta Cuvioasă Parascheva. Fiindcă moaștele acestor doi sfinți sunt dătătoare de rod și de binecuvântare și de tămăduire. Aceasta este credința noastră, aceasta este mărturisirea noastră.

În aceste vremuri grele, tot mai mulți sunt obligați să poarte măști. Paradoxal este că, oamenii fiind obligați să poarte măști, multe măști cad. Fiindcă omul este o ființă socială. Omul este făcut pentru comuniune. Noi avem nevoie de om cu chipul întreg, așa cum l-a creat Dumnezeu. Pentru că chipul celuilalt oglindește și ne oglindește. Chipul celuilalt se oglindește și ne oglindește și avem nevoie de celălalt în lumină cu chipul lui întreg, pentru că suntem făcuți să ne privim unii pe ceilalți.

Îmi amintesc că un occidental a ajuns în Muntele Athos și a văzut icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos Pantocrator Atotțiitorul în cupola centrală a bisericii mănăstirii în care se închina. Și l-a întrebat pe un călugăr bătrân îmbunătățit:  „Părinte, așa arată Dumnezeu, așa cum Îl vedem în icoană? – Da, așa arată. – Și când dorim să-L vedem, trebuie să-L privim în icoană? – Da”.

Îl privim în icoană, dar trebuie să ne privim și unii pe alții, fiindcă cu toții purtăm chipul Său, ca să ajungem în dragoste frățească la asemănarea cu El. Iată, mai spunea bătrânul, Hristos îmi vorbește acuma prin tine. Prin tine îl văd pe El atunci când îți privesc fața, pentru că însuși psalmistul ne spune: Fața Ta, Doamne, am căutat.”

Așadar privim la icoană cu nădejde, la icoana Mântuitorului și la icoana tuturor celor care au purtat chipul lui Hristos și au ajuns la semănarea cu El, Maica Domnului și toți sfinții mijlocitori pentru noi, în frunte cu Sfântul Dimitrie cel Nou. Sfântul Dimitrie să ne ajute să putem da neîncetat o bună și dreaptă mărturie spre slava lui Dumnezeu și spre mântuirea sufletelor noastre.

Și, așa cum spuneam și ieri la Liturghia de la Esbjerg, să strângem în inima noastră orice mărturie adevărată, orice bob de rugăciune, orice bob al dragostei noastre, orice lacrimă de pocăință. Toate să le strângem, pentru că aceasta este merindea noastră duhovnicească. Să strângem așa cum strânge furnica merinde pentru a trece iarna fiindcă și noi avem nevoie de această merinde duhovnicească pe care s-o strângem pentru iarna care se apropie.

Sfântul Dimitrie cel Nou să ne ajute ca să putem să le biruim pe toate, toate greutățile, toate ispitele, toate încercările, și să ajungem cu toții la limanul cel neînviforat al mântuirii. AMIN!”

PS Părinte Episcop Macarie

(Sărbătoarea Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, 27 oct. 2020, Mănăstirea Ikast, Danemarca)