„Există oameni mai nenorociți ca demonizații, și anume cei care săvârșesc păcatul și nu se pocăiesc…” Vindecarea demonizatului din ţinutul Gherghesenilor

Deoarece mulți nu sunt capabili să sesizeze mânia diavolului împotriva lor din atacurile aceluia împotriva sufletului și din conlucrarea cu păcatul, Dumnezeu a îngăduit să existe și demonizați în trup, încât să aflăm de la aceștia toți cât de înfricoșătoare este starea sufletului care l-a lăsat pe diavol să se sălășluiască în el prin fapte viclene.

Domnul, din dragostea sa nemăsurată, plecat cerurile și S-a pogorât pe pământ ca să elibereze sufletele noastre de tirania diavolului, a alungat demonii și din cei demonizați după trup, ca să arate că El este Cel Care-i alungă și din sufletele noastre și ne dăruiește libertatea veșnică.

Legiune este un număr mare de îngeri sau de oameni, organizați, care stau, se mișcă împreună și au o lucrare sau un scop comun. De aceea, și demonizații aceia, deoarece lucrau și se mișcau într-un asemenea mod, se găseau împreună nedespărțiți în morminte și în munți și împreună se chinuiau, de aceea odată sunt numiți de evangheliști unul, altă dată mulțime, și ei și aceste duhuri necurate care-i chinuiau.

 Ceata duhurilor necurate a fost cuprinsă de neliniște și s-a temut ca nu cumva să fie dată judecății viitoare de pe acum, să nu fie aruncată în gheena focului pregătită pentru ele. Deci, s-au silit să se apropie i să cadă la pământ, folosind cuvinte smerite și  adevărate pentru Domnul, pe Care L-au măărturisit că este Fiul Celui Preaînalt. În viclenia lor au crezut că, prin această mărturie, ca printr-o lingușeală, Îl vor convinge pe Domnul tuturor. Și Domnul a primit mărturia lor pentru învățătura celor care se aflau în corabie. Deoarece, cu puțin înainte, oamenii văzând minunile de pe mare se întrebau cu mirare: Cine este Acesta, căci și marea și vânturile se supun Lui? Acum însă au aflat cine este Acesta: Fiul lui Dumnezeu, al Celui Preaînalt. Căci aici vedem foarte bine cum răul colaborează cu binele, dar nu de bunăvoie. Demonul din cauza fricii și fără să vrea L-a mărturisit Domn și al adâncului. Ceata demonilor nu poate să rămână în nici un loc dacă nu primește de la Acesta voie sau îngăduință.

Există oameni mai nenorociți ca demonizații, și anume cei care săvârșesc păcatul și nu se pocăiesc. Pentru că demonizatul cade în patimă fără voie, pe când iubitorul de păcat atrage în mod liber răul, uneori ascuns în vătămarea și deprinderea cea rea a bolii sale sufletești.

Într-adevăr, în timp ce demonizații își chinuie trupurile lor prin diverse moduri și deseori îi vatămă fizic și pe cei pe care îi întâlnesc, cei de-al doilea, care prin răutatea poftelor s-au asemănat cu începătorul răutății pierd sufletele lor și ale celor ce se împrietenesc cu ei fără să fie precauți la aceasta.

De aceea și Domnul a zis iudeilor: „Voi sunteți din tatăl vostru, diavolul, și vreți să faceți poftele tatălui vostru” (Ioan 8,44). Căci odată ce demonizații în timpul morții trupești leapădă odată cu trupul și influența demonilor asupra lor, ceilalți din urmă, deoarece păcătuiesc necontenit fără pocăință și întoarcere la Dumnezeu, primesc o vătămare fără de moarte și nelepădată.

Să evităm tovărășia și conviețuirea cu porcii, pentru că, după cuvântul lui Solomon, tovărășiile rele pierd „obiceiurile bune”.

sursa: http://manastireacurchi.md