Păstorul cel bun.
1 Un psalm al lui David. Domnul este păstorul meu: de nimic nu duc lipsă,
2 Pe pajişti ierboase îmi face sălaş, la ape tihnite mă duce.
3 Sufletul meu îl înviorează, în drepte făgaşuri mă poartă, pentru numele său.
4 Chiar când va fi să trec prin valea umbrei morţii, de rău nu mă voi teme, căci tu eşti lângă mine; toiagul tău şi cârja ta sunt mângâierea mea.
5 În faţa asupritorilor mei, tu masă îmi pregăteşti; capul meu îl ungi cu untdelemn şi paharul meu e plin să se reverse;
6 Numai fericire şi har însoţesc paşii mei, în toate zilele vieţii mele, şi voi locui, zile lungi şi multe, în casa Domnului.
(sursa: Biblia Regele Carol II )
"Fă-ţi timp să te întrebi mai des: căre-i înţelepciuni datorezi alcătuirea perfectă a corpului tău; ce îl ţine constant în viaţă şi îl direcţionează? Cine a statornicit legile intelectului, cele ce se manifestă până astăzi la toţi oamenii? Cine a înscris în inimile oamenilor legea conştiinţei, cea care lucrează în noi întru răsplătirea binelui şi osândirea răului?
Dumnezeule Atotputernic, preaîntelept şi Atotbun! Tu ţii mereu mâna Ta ocrotitoare asupra mea, păcătosul, şi nu există clipă în care bunătatea Ta să mă fi părăsit! "
Sfântul Ioan de Kronstadt
1829 - 1908
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!