Sf. Mare Mc. Gheorghe - Mucenicii, dovada invierii lui Hristos!

Pe 23 aprilie, iubiţii mei creştini, Biserica noastră cinsteşte pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Despre el vom vorbi aici. Dar înainte de a vorbi despre Sfântul Gheorghe vom spune câteva cuvinte despre Paşti, pentru că sărbătoarea Sfântului Gheorghe cade de obicei aproape de Paşti şi are o legătură cu marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru. 

Paştele, sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor. Se bucură îngerii şi arhanghelii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, drepţii de Învierea Domnului. Dar ne bucurăm şi noi, pentru că din mormânt a zburat viaţa cea nemuritoare, iertarea păcatelor noastre, biruinţa şi triumful împotriva păcatului, a morţii şi a lui Lucifer. Precum spune minunat Ioan Gură-de-Aur în cuvântul său catehetic, pe care îl aud toţi cei care rămân până la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii pascale, „Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, căci ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului". Adică: Toţi cei care sunteţi săraci, nu vă întristaţi, căci bogăţie este Hristos. Toţi cei care sunteţi păcătoşi, ştergeţi-vă lacrimile, căci Hristos vă iartă păcatele. Toţi cei care vă temeţi de moarte, prindeţi curaj, căci Hristos a biruit moartea.

SĂ FUGIM DIN LUME SPRE CRUCE ȘI ÎNVIERE

Așa cum în CENTRUL istoriei mântuirii noastre și al activității răscumpărătoare a Mântuitorului stă JERTFA Sa, adică Patimile și moartea Sa pe Cruce, urmate de Slăvită Învierea Sa din morți, tot așa în CENTRUL sau inima anului bisericesc, stau Paștile sau Sărbătoarea Învierii, dată de la care începe Anul Liturgic .

Frământarea mea este cu ce gând și cu ce stare am intrat în acest Nou An Liturgic 2020 . Rugămintea mea la Dumnezeu este ca toți să fi intrat cu intenția vădită a reformării și reactivării conștiinței noastre proprii, evident prin „fuga din lume spre Cruce și Înviere”.

Acestea nu sunt cuvinte mari, ci sunt cuvinte asumate . Consider că este necesară tratarea și punerea în valoare a conștiinței noastre creștine clară , trează , veghetoare , sinceră și curată , lucrătoare , folositoare și ziditoare .

IPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului: „Hristos Cel Răstignit şi Înviat în mijlocul nostru – nădejdea, pacea şi bucuria noastră” (Scrisoare pastorală, 2020)

L A U R E N Ţ I U,

 DIN MILA LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

„Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (Duminica), şi uşile fiind încuiate unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă!”(In 20,19-20)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiţii mei fii sufleteşti,

În noaptea de taină a Sfintelor Paşti,prin cuvântul Sfânt al Evangheliei şi prin toate cântările Bisericii, care ne vorbesc despre bucuria Învierii pe care au trăit-o ucenicii Mântuitorului, intrăm şi noi în atmosfera plină de lumină, care înlătură întunericul acestei lumi şi ne face contemporani cu toate evenimentele istorice şi tainice dumnezeieşti ale măreţului Praznic al Învierii Domnului. Şi astăzi, ca şi atunci, Însuşi Iisus Hristos, Cel Înviat din morţi, ne întâmpină ca şi pe femeile mironosiţe, alungând toată frica şi spaima, zicându-ne: „Bucuraţi-vă!” (Mt 28, 1-9), şi vine în mijlocul nostru şi ne spune, ca şi apostolilor: „Pace vouă! (…)Eu sunt, nu vă temeţi!” (Lc 24, 36). „Îndrăzniţi, eu am biruit lumea!” (In 16, 33).

Pastorala de Paşti a Patriarhului Daniel: Iubirea a biruit moartea

† DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR, MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
ŞI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR
HAR, BUCURIE ŞI PACE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

Hristos a înviat!

 
Preacuvioși şi Preacucernici Părinți,
Iubiți credincioși şi credincioase,

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este biruința iu­birii Lui smerite asupra păcatului neascultării oamenilor față de Dumnezeu, asupra iadului ca existenţă însingurată şi asupra morţii ca despărţire a sufletului de trup.

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Sărbătoarea Sfintelor Paști 2020

Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos cel răstignit și înmormântat ne arată biruința iubirii Sale smerite și milostive asupra păcatului, asupra iadului și asupra morții. De aceea, Biserica Ortodoxă cântă cu bucurie: „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.

Sărbătoarea Învierii Domnului, sau Sărbătoarea Sfintelor Paști, este izvor de bucurie și pace, de lumină și speranță în lupta noastră cu greutățile vieții.

Anul acesta serbăm Sfintele Paști într-o vreme de tristețe, într-o vreme de pandemie, care răspândește oamenilor teamă, teamă de îmbolnăvire și de moarte, iar autoritățile de stat sunt nevoite să ia măsuri de oprire a răspândirii bolii.

Părinte Profesor Vasile MIHOC de la Sibiu, cu genericul Invierea Domului şi arătările după Inviere

Învierea Domnului este adevărul suprem şi temelia credinţei noastre creştine. Căci „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră’’ ne spune Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 15, 17). Credința noastră îşi pierde esenţa dacă nu credem în Înviere.

Îndrumări privind Slujba Învierii Domnului și Sfintele Paști

În urma estimărilor specialiștilor referitoare la extinderea epidemiei cu noul coronavirus în următoarea perioadă, Patriarhia Română și Ministerul Afacerilor Interne au revenit asupra acordului semnat inițial, aducând unele modificări.

ACORD

Având în vedere estimările recente ale specialiştilor referitoare la extinderea pandemiei în următoarele două săptămâni, pentru a spori măsurile de prevenire a infecţiei cu noul coronavirus, Acordul Patriarhiei Române şi Ministerului Afacerilor Interne, din data de 14 aprilie 2020, se modifică după cum urmează:

1. Slujbele religioase din noaptea de Înviere se vor oficia cu respectarea îndrumărilor Bisericii Ortodoxe Române şi prevederilor din ordonanţele militare privind reuniunile publice şi distanțarea fizică, fără participarea credincioşilor în incinta, în curtea sau în apropierea lăcaşurilor de cult.

Osana, Osana… Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!… (Duminica a VI-a a Floriilor)

Praznicul acesta al intrării Domnului în Ierusalim – numit şi al Floriilor – poartă cu sine adânc de înţelepciune şi oricât ne-am strădui să surprindem toate sensurile sărbătorii acesteia, fi-vom neputincioşi în a le epuiza. Căci mai întâi de a fi Intrarea în Ierusalim au fost patruzeci de zile de radioasă bucurie a postirii, iar ultima dintre bucuriile fericite aduse de post a fost praznicul din Betania al învierii lui Lazăr. Cântarea Liturgică este aceea care ne îndeamnă să luăm aminte la acesta mai cu seamă. Căci zice: „Săvârşind aceste patruzeci de zile cele de suflet folositoare, cerem să vedem şi sfânta Săptămână a Patimii Tale, Iubitorule de oameni, ca să preaslăvim în ea măririle Tale şi nespusă orânduirea Ta cea pentru noi, cu un cuget cântând: Doamne, slavă Ţie!“ (Idiomela sâmbetei lui Lazăr glas 8), iar apoi Leon împăratul cel cucernic în cele cinci alcătuiri poetice cântă minunea din Betania, dar de ce zic din Betania, căci iadul însuşi gustă deja din moartea ce i se pregăteşte: „Doamne, venit-am la mormântul lui Lazăr cel mort de patru zile, şi, vărsând lacrimi peste prietenul Tău, l-ai sculat, Spicule al vieţii.

Comitetul Local pentru Situaţii de Urgenţă al oraşului Simeria, ne informează!

 

Comitetul Local pentru Situaţii de Urgenţă al oraşului Simeria, din județul Hunedoara, a hotărât ca, începând de luni, cei care nu poartă măşti de protecţie în oraş şi în satele aparţinătoare localității vor fi amendaţi cu până la 500 de lei.

Potrivit hotărârii care va intra în vigoare de mâine, se interzice deplasarea populaţiei fără protejarea căilor respiratorii (nas şi gură) iar nerespectarea acestei prevederi se sancţionează contravenţional cu amendă de la 100 lei la 500 lei sau cu avertisment.

Autorităţile locale au anunțat că vor achiziţiona şi vor distribui către populaţie câte două măşti pentru fiecare familie.

Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!

Chiar de la începutul mult-așteptatei perioade de pocăință și stăruitoare rugăciune, Sfântul și Marele Post, Biserica ne pune înainte un model complet de luptă în vederea fortificării și a biruinței noastre în lupta cu păcatul. Este vorba de Canonul Sfântului Andei Criteanul, rânduit a se citi în cadrul slujbei Pavecerniței Mari în primele patru zile din prima săptămână a Postului Mare, reluat apoi în întregime în cadrul Utreniei din joia săptămânii a cincea din cuprinsul aceluiași post.

Acest imn liturgic, impresionant nu doar prin întinderea sa (este cea mai mare cântare din toată tradiția Bisericii răsăritene), ci mai ales prin conținut – fiind o meditație biblică, dar și o stăruitoare rugăciune de pocăință – îl are autor pe Sfântul Andrei Criteanul, trăitor în veacurile VII-VIII. Numele Criteanul indică rangul său de Episcop al cetății Gortyna din insula Creta. De pe această înaltă treaptă sacerdotală a slujit Biserica lui Hristos cu toată ființa sa, până ce Domnul l-a chemat către cereștile locașuri.

Duhul lui Dumnezeu traieste in biserica. Dar in noi traieste, oare, Duhul lui Dumnezeu?

Duhul, unit cu trupul, a fost asezat in lumea lui Dumnezeu ca sa fie preot, ca nu numai el sa traiasca in Dumnezeu, ci si pe toate cele materiale sa le aduca prin el insusi la impartasirea de viata dumnezeiasca.

“Cincizecimea praznuim si venirea Duhului (Stihira la Doamne, strigat-am) – o praznuim nu numai ca pe evenimentul prin care s-a intemeiat Biserica lui Dumnezeu, ci si ca pe un dar de la Dumnezeu, pe care fiecare dintre noi si-l insuseste si care este esential in viata noastra crestina.

Duhul Sfant, pogorandu-Se asupra Apostolilor, nu a ramas numai in ei, ci prin ei, ca prin niste canale, S-a revarsat asupra tuturor credinciosilor, si incepand de atunci traieste si lucreaza in Biserica, renascand la viata duhovniceasca prin Dumnezeiestile Taine, educand si pazind in ea pe fiecare om care devine madular al ei.

Pocăința este schimbarea vieții – starețul Tadei

Pace și bucurie vouă de la Domnul, căci pacea și bucuria sunt cele mai de seamă bogății ale lumii acesteia și ale lumii celeilalte. După aceasta tânjim toți. Putem să avem tot ce ne dorim aici pe pământ, dar să nu avem pace și bucurie. Iar pacea vine din izvorul păcii, de la Domnul. Când Domnul S-a întors la ucenicii Săi, când aceștia au închis ușile de teama iudeilor, primul lucru pe care l-a spus a fost: „Pace vouă!”.

Domnul vă va dărui pace dacă vă împăcați și vă întoarceți către binele absolut, iar binele absolut este Dumnezeu. El vrea să avem o calitate dumnezeiască, smerenia.

Oriunde domnește smerenia: în familie, în societate, acolo se sălășluiește pacea și bucuria.

Cererea fiilor lui Zevedeu

de Pr. Noël Tanazacq

a 5‑a Duminică din Post – Marcu 10, 32‑43

 Această Evanghelie se compune din două părţi care nu au nici o legătură una cu alta: cea de‑a treia vestire a Patimilor şi cererea fiilor lui Zevedeu. Cu toate acestea, ele sunt legate cronologic, după cum o atestă două dintre Evangheliile sinoptice, Matei şi Marcu. Scena se petrece în timpul „urcării la Ierusalim”¹, adică la sfârşitul misiunii pământeşti a lui Hristos, mai mult nu putem şti. Însă Sfântul Luca o situează chiar înaintea intrării în Ierihon, deci nu prea departe de Ierusalim.

Cea de‑a treia vestire a Patimilor are o legătură directă cu Paştele care se apropie şi este relatată de toate cele trei Evanghelii sinoptice (Mat. 20, 17‑19, Marcu 10, 32‑34 şi Luca 18, 31‑34). Iisus merge în fruntea alaiului, care este unul numeros: se simte în istorisirea lui Marcu (adică a lui Petru) toată energia lui Hristos pentru a plini voia Tatălui Său, deşi mergea către moarte. Este vorba despre o jertfă de bunăvoie: Hristos se grăbeşte să‑l mântuiască pe Om.

Despre purtarea crucii

Sfântul Ignatie Briancianinov

 

Iubiţi fraţi! Şi noi suntem ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos, fiindcă suntem creştini. Şi noi suntem chemaţi înaintea Domnului în această sfântă biserică pentru a asculta învăţătura Lui. Stăm înaintea feţei Domnului; privirile Lui sunt aţintite asupra noastră, înaintea Lui sunt descoperite sufletele noastre; gândurile noastre de taină şi simţămintele noastre ascunse sunt arătate Lui. El vede toate planurile noastre; El vede faptele drepte şi greşalele făcute de noi din tinereţile noastre; vede toată viaţa noastră, atât trecută cât şi viitoare; „cele nefăcute încă de noi sunt deja scrise în cartea Lui „ (Sfantul Simeon Noul Teolog, dupa cartea scrisă în stihuri, Cuvântul 55).

El vede dinainte ceasul mutării noastre în nemăsurata veşnicie şi ne vesteşte pentru a noastră mântuire porunca Lui cea atotsfântă: „Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de Sine şi să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”.

Fericit este omul care are o nadejde vie in Dumnezeu

Fericit este omul care are o nădejde vie în Dumnezeu; acesta Îi arată credinţă, încredere, slavă şi cinste. Dumnezeu se simte atunci obligat să-l aibă în grija Sa, şi acum se aplică cuvintele Sfintei Evanghelii: „

Dar, din păcate, ispite vin asupra noastră, aducând cu ele o mare confuzie duhovnicească, iar soarele strălucitor al dulcii nădejdi este acoperit de un întuneric profund. Atunci ne pierdem orientarea şi sfârşim prin a gândi şi a face lucruri nepotrivite pentru chemarea noastră de creştini. Dar, bunătatea lui Dumnezeu, Care ştie că mintea omului este aplecată spre rău din tinereţile sale (Fac. 8,21), şi că oamenii nu pot rămâne la înălţimea desăvârşirii creştine, ne-a dăruit o pocăinţă binecuvântată şi nesfârşită.

CUVÂNT DESPRE RAI

Oare cum as putea eu, nepriceputul si cu totul neiscusitul, să zugrăvesc prin cuvinte patria noastră cea veche din care am căzut? Dacă dumnezeiescul si marele Apostol Pavel ne spune că: Cele ce ochiul n-a văzut si urechea n-a auzit si la inimă de om nu s-au suit, acelea a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, apoi cum o limbă de tărână si o minte întunecată de păcate se va pricepe a spune cele nespuse?

Dar, fiindcă nu este bine nici a tăcea despre acea fericire si frumusete, voi îndrăzni a aduce prin cuvânt, din cele ce ne-am învătat din Sfânta Scriptură si din învătăturile Sfintilor Părinti, o umbră oarecare a acelor neumbrite si vesnice veselii, ca prin cele prea mici să suim întelegerea noastră după putere la cele prea mari si cu prea minunată frumusete împodobite.

DESPRE RUGACIUNE

Am vorbit cândva despre cele sapte trepte ale rugăciunii, trei universale si patru intermediare, si am arătat care este rugăciunea cea mai înaltă, contemplativă, cea duhovnicească, care după Sfintii Părinti nu mai este rugăciune, este mai presus de hotarul rugăciunii. Aceea se cheamă vedere dumnezeiască. Cu aceea s-a înăltat Pavel la cer.

Si am arătat asadar acolo treptele rugăciunii, începând cu rugăciunea buzelor. Zice Apostolul Pavel: Aduceti Domnului roada buzelor voastre. Rugăciunea cu buzele. Zice proorocul: Si L-am înăltat pe El sub limba mea. Rugăciunea limbii o arată. În altă parte: Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea; rugăciunea gurii. În altă parte: Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat; rugăciunea glasului.

Rugăciune pentru încetarea epidemiei rostită de Preafericitul Părinte Pa...

„Credinţa stă dincolo de limitele minţii omeneşti şi implică o încredere totală a credinciosului în cele ce crede!”

 

Ne-am obişnuit să vorbim despre Toma necredinciosul şi despre duminica Tomei, adică a lui Toma cel necredincios. Pentru că ne sună în minte şi-n urechi versetele mult citite şi deseori citate din Evanghelia Sfântului loan, capitolul 20, 24-29. Acolo ni se vorbeşte de Toma care a spus celorlaţi ucenici că nu va crede că Domnul a înviat până ce nu va fi văzut în mâinile Lui semnul cuielor şi nu-şi va fi pus mâna în coasta Lui. Acelaşi text ne informează că după opt zile, ucenicii aflându-se toţi laolaltă, Iisus a venit, uşile fiind încuiate, a stat în mijlocul lor şi a grăit lui Toma: adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. Drept care Toma covârşit, răspunde: Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Nădejdea care îndrăznește la Dumnezeu

La Cina cea de Taină s-au unit cu Iisus Hristos cei mai apropiați ucenici ai Lui – vrednici de învățătorul lor. La această Cină nu este loc pentru cei nevrednici; în această cameră trebuie să domnească numai dragostea și sinceritatea. Tocmai de aceea vicleanul și nelegiuitul Iuda, primind de la Domnul bucata de pâine, a plecat din cămara Sionului; conștiința lui întunecată nu a putut suporta acea dragoste dumnezeiască ce strălucea pe chipurile Domnului Însuși și ale credincioșilor Lui. În cămara Sionului s-a săvârșit Taina Sfintei Împărtășanii ca zălog al veșnicei uniri cu Domnul.