Nădejdea care îndrăznește la Dumnezeu

La Cina cea de Taină s-au unit cu Iisus Hristos cei mai apropiați ucenici ai Lui – vrednici de învățătorul lor. La această Cină nu este loc pentru cei nevrednici; în această cameră trebuie să domnească numai dragostea și sinceritatea. Tocmai de aceea vicleanul și nelegiuitul Iuda, primind de la Domnul bucata de pâine, a plecat din cămara Sionului; conștiința lui întunecată nu a putut suporta acea dragoste dumnezeiască ce strălucea pe chipurile Domnului Însuși și ale credincioșilor Lui. În cămara Sionului s-a săvârșit Taina Sfintei Împărtășanii ca zălog al veșnicei uniri cu Domnul.

Are sufletul nostru haina cea de nuntă? Cămara este deschisă, dar încă nu e timpul să intrăm; trebuie să măsurăm din nou prin pocăință haina sufletului, căci în cămara aceasta nu poate intra nimeni necurat, ci numai cei vrednici intră! Cine, dar, este aici vrednic?

Toți suntem foarte păcătoși și să postim așa cum se cuvine nu am izbutit; poate că păcate grele zac în conștiință și ne pot arunca în deznădejde; poate că în inimă există ură față de aproapele; poate că tristețea ne macină din pricina sărăciei sau a altei nenorociri; poate chiar cârtire împotriva lui Dumnezeu Însuși a existat. De unde să luăm pentru suflet haină luminoasă, ca să intrăm fără frică în cămara lui Hristos? Atât timp, dragii mei, cât avem îndrăzneală înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și nădejde nefățarnică în mila Lui, haine luminoase sunt pentru noi câte vrem. Aceste haine le împarte pentru Cină Însuși Domnul nostru. Alege-ți una și cere: „Luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină și mă mântuiește!”

Arhim. Ioan Krestiankin, Predici la Postul Mare, Ed. Egumenița, 2016