Locul unde L-au dezbrăcat pe Mântuitorul şi L-au adăpat cu fiere şi oţet
Iată convoiul a ajuns la locul răstignirii.
Mulţime mare de gloată stă strânsă în jurul Domnului.
E de faţă şi Caiafa şi ceilalţi arhierei care veniseră să se desfăteze în chinurile
Domnului.
Înfrântă de durere stă de-o parte şi Maica Sfântă cu femeile credincioase.
Mântuitorul stă liniştit în faţa morţii.
Privirea Sa, plină de bunătate şi de lumină, se îndreaptă spre cer, spre Tatăl Ceresc.
O ultimă rugăciune a Domnului: „Tată, a sosit ceasul… să săvârşesc lucrul pe care Mi L-ai dat să-l fac” (Ioan 17,1-4).
Ostaşii începură să-L dezbrace pe Mântuitorul pentru răstignire.
Moartea pe cruce era o moarte cu dureri grozave.
Din milă faţa de cei osândiţi, la o astfel de moarte era datină pe atunci să li se dea osândiţilor înainte de răstignire un fel de băutură ameţitoare: vin amestecat cu smirnă, tămâie, fiere şi alte băuturi tari.
Li se dădea această băutură din milă, ca să nu simtă toată grozăvia durerilor.
Această băutură I se îmbie şi Mântuitorului, precum aminteşte evanghelia: „Şi L-au adus pe El la locul Golgota, care se tălmăceşte locul Căpăţânii, şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă şi, gustând, nu a voit să bea (Matei 27, 33-34).
Mântuitorul voia să sufere în deplină cunoştinţă toată grozava moarte şi Jertfă a izbăvirii noastre.
Locul acesta unde L-au dezbrăcat pe Mântuitorul şi L-au adăpat cu fiere şi oţet e al zecelea popas din drumul patimilor Mântuitorului.
Părintele Iosif Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!