Al 7-lea popas din drumul Crucii

Mântuitorul cade din nou sub greutatea Crucii

De la casa Veronicăi ostaşii romani şi gloata iudeilor plecară înainte cu Mântuitorul spre Golgota răstignirii.

Slăbit de bătăi şi dureri, Mântuitorul abia putea merge, însă ostaşii Îl zoreau înainte cu lovituri aspre de bici.

Acum convoiul se apropie de ieşirea din cetate.

Iată se iveşte poarta cetăţii.

Când ajunge Mântuitorul să treacă poarta cetăţii, cade din nou jos la pământ, doborât de greutatea Crucii.

Ostaşii îl lovesc din nou, şi ca să-L poată ridica de jos Îl leagă pe Domnul de peste mijloc şi în acest chip îl ridică iarăşi sus.

O, Scumpul meu Mântuitor!

Ce grozave chinuri s-au slobozit asupra Ta, şi Tu pe toate le rabzi în linişte, pentru ca pe noi să ne mântuieşti.

Iartă-ne, Bunule Doamne, că şi păcatele noastre sunt acolo deasupra Ta şi Te apasă, Te lovesc şi Te doboară la pământ.

Iartă-ne, Mântuitorul nostru Cel bun, şi ne învredniceşte să îngenunchem în faţa Ta cea plină de sudori amestecate cu sânge şi să-Ţi cântăm: „Mărire îndelung-răbdării Tale, Doamne, mărire Ţie”.

Acesta e al 7-lea popas din drumul Crucii.

Popasul acesta se numeşte şi „poarta judecăţii”, căci pe acest loc era poarta cetăţii Ierusalimului dinspre Golgota şi prin această poartă erau scoşi afară cei osândiţi la moarte.

Precum am mai amintit, pe vremea Mântuitorului oraşul Ierusalim se întindea numai până aici.

Însă în curgerea vremii oraşul s-a întins spre nord, aşa că Golgota de odinioară cade azi înlăuntrul oraşului.

Într-o vreme erau nedumeriri dacă nu cumva Golgota ar fi fost afară de zidurile de azi ale Ierusalimului.

Un cercetător (arheolog) englez şi începuse a spune că Golgota ar fi fost mai spre nord, afară din oraşul de azi.

Atunci învăţaţii au făcut cercetări şi săpături.

Săpându-se pe acest loc unde se spunea că ar fi fost vechea poartă a cetăţii Ierusalimului, printr-o adevărată minune dumnezeiască s-a aflat în pământ pragul de piatră al vechii porţi ce era pe vremea Mântuitorului, aici la ieşirea din cetate.

O minune dumnezeiască a vrut să se afle piatra sfântă peste care a călcat Mântuitorul când a ieşit din cetatea Ierusalimului să moară pentru noi şi mântuirea noastră (piatra se păstrează într-un muzeu bisericesc).

Această minunată descoperire împrăştie toate nedumeririle şi îndoielile.

Drumul Crucii şi Golgota au fost tocmai pe locurile unde sunt arătate azi la Ierusalim.

Pe acest loc se află azi o mănăstire rusească împodobită cu admirabile icoane.

Părintele Iosif  Trifa

din volumul “Pe urmele Mântuitorului“