"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

duminică, 24 mai 2015

File de istorie - “Nistoru Socaciu : Istoria din timpurile trecute. 1856/31/12”

No. 672.

(Scăpat din vedere a se trece în vol. II).

In-folio. Foi 134, Secolul XIX. - Copie făcută de mai mulţi, din însărcinarea lui George Bariţiu, care a făcut corectări şi însemnări marginale, precum şi următoarea notă desluşitoare asupra originalului, scrisă de mana lui pe prima foae a caetului :

“Memoriu

scrisu de Nistor Socaciu, parochu greco-resariteanu in comuna romaneasca Biscaria, situata cam la mijlocu intre orasiele Orascia si Deva din comitatulu Hunedoarei in Transilvania.
“Acestu omu alu lui D-dieu, carele nu avuse ocasiune si mijloace de a invetia alta carte decătu numai romăneasca si atăta numai că băiatu (sic) in căteva erni, dupace s'a sugrumatu revolutiunea si s'a linistitu tiera, îşi puse în capu se-si descrie
viatia cu toate suferintiele sale, precum şi totu ce patise şi vediuse elu in a. 1848-9 din atrocitatile resboiului civilu. Partea cea mai mare a scrierei sale este in versuri simple si naive, lipsite de orice arta, asia precum le poate produce un omu care asculta de instinctulu si de sentimentulu seu.
“Aici avemu decopiata partea I si cea mai lunga, care se inchiaie cu desarmarea insurgentiloru. In p[artea] II se coprindu numai in prosa mai alesu lucruri bisericesci din periodulu absolutismului austriacu.
“Originalulu formatu 4°, în 421 pagine, este proprietatea unui nepotu alu repaus. preotu, anume Alexandru Munteanu, inventiatoriu in Biscarea. Este scrisu intregu cu slove ciriliene, din care causa copistii nostrii tineri, cari nu mai sciu nici a citi cu slove, comitu mii de erori la descopiatu, daca nu vei sta totu langa ei si se le dictezi in peana, ceeace eu nu am pututu face din lipsa timpului, dara am platit-o scumpu cu corecturele făra număru.

Sibiiu, 3/15 Dec. 1887.
G[eorgie] B[aritiuj".

La f. 2, începe cuprinsul cu următorul titlu :

“Epistolă a năcazurilor şi istoria timpurilor trecute.
“S'au făcut în zilele înălţatului imperat Francisc losif I, cu nădejdea binecuvântării prea sfiinţii sale domnului Andreiu baron de Şaguna, episcop al beserecii greco-resăritene ortodoxe în marele principat al Ardealului, comander al ordinului Leopoldin cesaro-reg. austriac şi sfetnic din lăuntru de stat at Majestatii Sale ces.-reg apostolice. Prin mine zmeritul şi mult păcătosu paroch Nistor Socaci[u] de religia gr.-resăriteană în parochia Biscaria şi Şeuleşti, luând început în timpurile mai de'nainte şi au luat sfârşit în anul Domnului 1856, luna lui Decembre în 31-a."

Urmează un “mot[t]o” conţinând crâmpeie din psalmii: 24, 118 şi 119; apoi prefaţa aceasta:

,,Cătreă iubitorii de Christos cetitori.
“In urma cerculariului Excelenţii Sale părintelui episcop din 24/12 Februar 1848, No. consistorial 119, în care pofteşte pe întreaga preoţime ca să se nevoiască a întocmi şi a spune cuventari bisericesci, adecă a înveţa şi a lumina pre poporenii nostri, în care laudat circular au poftit pe intreaga preoţime ca întocmitele sale cuvântări bisericesci din vreme în vreme să le trimită la prea luminatul scaun episcopesc, pe care adunându-le într'una, le va da la lumină. Cade-se a sci precumca Excelenţia Sa parintele episcop diecesan Andreiu Şaguna, sub vremea în care au slobozit cerculariu au fost numai general vicariu şi de Maiestatea Sa imperatul Ferdinand I de nou numit episcop diecesan gr.-resaritean în Ardeal.

“Deci vezând eu aşa o părinţeasca îngrijire şi o sfânta datorinţă cu carea au îndatorat pre întreaga preoţime eparhială ca să se silească a învăţia lumina şi a îndrepta pre poporeni, cât cu cuvinte, atâta se dăm pildă şi cu fapta, aşa cu cât până azi m'am silit şi de aci înainte dupa putinţă a-mi învăţa şi îndrepta poporenii mie încredinţaţi ca să aibă în inimile sale frica lui Dumnezeu, să aibă vieaţa morală, s fia supuşi tuturor stăpânilor, să aibă pace între sine, căci însuşi Christos, fiul lui D-zeu, ne învaţă zicând: Se iubeşti pre Domnul D-zeul tău din toata inima ta şi din tot sufletul tău şi cu toată virtutea ta. Şi urmând şi făcând aşa, vom fi fiii celui de sus, dacă şi pre deaproapele tau 'I vei iubi ca însuşi pre tine. Şi tot aceia mai tare m'am shit înaintea poporenilor mie încredinţaţi, ca faptele mele să nu-mi ruşineze învăţătura mea. lnse ce e lucru mai însemnat, căci milostiva orânduială ne-au datorat ca întocmitele cuvântări din vreme în vreme să le trimitem la prea luminatul consistorium spre a le da la lumină, care eu nu m'am învrednicit a face, de vreme ce cuvântările trebue să le fac cu temeiuri însemnate, adecă să le încheiu cu cuvintele sfintei scripturi precum este biblia, vieţile sfinţilor, apocalipsisul şi alte bogate cărţi folositoare; fără, precum am zis, m'am silit a învăţa, a lumina şi îndrepta pre poporenii mie încredinţaţi după putinţa mea, cu cuvente lor bine cunoscute, şi simt în mine că nu sunt vrednic a mulţămi cerescului părinte, căci neajunsa şi puţina mea strădanie n'au răsunat în zadar, căci zisele mele toate mi le-au preţuit şi bătrâni şi tineri şi au urmat sfaturilor şi învăţăturilor mele duhovnicesc.

“Deci fiind eu pătruns la inimă de părinţasca sa ingrijire şi sfânta îndatorire a Excelenţiei Sale şi neputând, precum am zis, alcătui cuvântări, nu am lăsat ca vieaţa mea se-mi treacă ca împotriva sfântului sfat arhieresc fără ceva lucrare, ci fiind îndemnat de cugetul şi de simtămintele mele dinlăuntru care neîncetat mă mustrară ca să nu zac leneş fără lucrare, ci mă îndemnară ca se-mi ieu osteneală să propun aceasta epistolă, care ca o mare dorinţă mi se puse pe inima şi de care nici într'un chip nu putui scăpa fără [a]-mi căuta a începe această epistolă a necazurilor mele şi a timpurilor care le-am petrecut, în care am propus şi genealogia mea ; şi această silinţă şi osteneală a mea am propus-o cu nădejdea binecuvântării Excelentei Sale şi cu ajutoriul Tatălui ceresc am început mai întâi cu Genealogia” etc.

,Şi continuă cu această “genealogie”, care este o autobiografie a sa.
(F. 3 s. u.).

Autorul îşi împarte naraţiunea în 10 părţi scrise în versuri, şi fiecare “parte”, începe cu câte o “predoslovie” scrisiă în proză.

Sfârşeşte cu această indicaţie:
“Nistoru Socaciu : Istoria din timpurile trecute. 1856/31/12”
(F. 134).

Tomul III , Numerele 729 -1061
întocmit de Ioan Bianu şi G. Nicolaiasa
publicat de Academia Română
1931 - "Scrisul românesc" S.A. Craiova

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!