Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (41) -- Introducere la Cartea Profetului Avdia

În grafie şi rostire ebraică, numele profetului Obadia înseamnă „servul lui Dumnezeu"; Septuaginta îl transcrie Avdias (de unde românescul Avdia), în timp ce Vulgata îl redă prin Abadias.

Asupra acestui autor nu avem nici un fel de date, referinţe sau repere biografice. Exegeţii tradiţionalişti cred că el a trăit şi a scris înainte de exilul babilonic, deci înainte de 587 î. H., în timp ce exegeţii moderni îl situează în epoca exilică sau postexilică. La fel ca şi în alte cazuri, nu aceasta e problema cea mai importantă, ci aceea a mesajului.

Cartea lui Avdia este cea mai scurtă scriere din Vechiul Testament, numărând doar 21 de versete, ceea ce însă nu înseamnă că este şi lipsită de valoare.

Ea se concentrează pe relaţia dintre Edomiţi şi Israeliţi, prevestind prăbuşirea celor dintâi şi restaurarea - cu implicaţii universaliste - a ultimilor. Se ştie că Edom era un alt nume al lui Esau, fiul lui Isaac, şi că între el şi fratele său Iacob - care avea să se mai numească şi Israel - se instalase o ură crâncenă, care s'a perpetuat în urmaşii lor, crescând în intensitate, de-a lungul generaţiilor. Când nu atacau direct, Edomiţii se aliau cu adversarii lui Iuda, lovind prin spate. Ceea ce însă Iudeii suportau mai greu era trufia vecinilor lor, o semeţie legitimată oarecum prin prezenţa înţelepţilor, dar care contrasta cu primitivismul traiului de fiece zi.

Potrivit lui Avdia, Dumnezeu Se răzbună cumplit pe adversarii poporului Său, dar o face în virtutea spiritului de dreptate. El pedepseşte îndeosebi trufia, păcatul capital din care se ivesc toate celelalte. Nu lipseşte legea talionului. În cele din urmă, odată vrăjmaşii zdrobiţi, Domnul Îşi va întemeia împărăţia.

sursa: Sfânta Scriptură: Versiunea Anania