Întreaga natură creată este darul lui Dumnezeu pentru om. De aceea, toate bunurile materiale din viaţa pământească trebuie înţelese, respectate şi preţuite ca daruri ale iubirii lui Dumnezeu, pentru ca oamenii, pornind de la daruri, să-l caute pe Dăruitor. Dacă omul nu înţelege responsabilitatea pe care o are faţă de lume, ea poate deveni zid despărţitor între el şi Dumnezeu.
În înţelegerea omului modern, „a trăi“ a căpătat un înţeles aproape identic cu verbul „a consuma“. Omul zilelor noastre a devenit un „consumator“ prin excelenţă, indiferent că este vorba de alimente sau de informaţie. „A fi“ nu mai valorează mare lucru, „a avea“ este totul. Iar când mirajul bogăţiei acaparează şi secătuieşte sufletul omului, singura lui scăpare este la Dumnezeu. Numai prin credinţă şi rugăciune omul căzut în patima iubirii de avuţie poate reveni pe făgaşul cel bun al relaţiei pline de iubire şi înţelegere în vederea unei comuniuni libere şi dăruitoare faţă de Dumnezeu şi semenii săi. Aflaţi mai multe »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!