† Mitropolitul Laurențiu
Iubirea lui Dumnezeu și încercările vieții
Mântuitorul Hristos, prin întreaga Sa
operă de mântuire, este întruparea iubirii nemărginite a lui Dumnezeu
față de om, creatura Sa, pentru ca acesta să-și poată împlini scopul
pentru care a fost creat, asemănarea cu Dumnezeu și câștigarea vieții
celei veșnice.
Pentru împlinirea acestui ideal suprem
și pentru a depăși toate încercările vieții, Mântuitorul ne adresează,
astăzi, tuturor chemarea: „Oricine voieşte să vină după Mine să se
lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Chemarea este facultativă! Dumnezeu nu
ne mântuieşte cu forţa, de aceea a zis: „Cine voieşte să vină după
Mine”, însă aşteaptă ca noi să dorim şi să cerem binecuvântarea şi
ajutorul Său. Libertatea ne-a dăruit-o Dumnezeu de când ne-a creat după
chipul Său ca persoane raționale, libere și capabile de a menține
legătura cu Creatorul. Însă, urmarea lui Hristos sau trăirea vieții
noastre în Hristos și cu Hristos, dobândită prin Sfintele Taine ale
Bisericii, este singura cale prin care noi ne putem câștiga viața cea
veșnică. Sfântului Apostol Pavel mărturisește: „Nu mai trăiesc eu, ci
Hristos trăiește în mine” (Gal. 2, 20).
Iubirea dumnezeiască preamilostivă nu
se limitează numai la chemarea de a-L urma pe Hristos, ci ne arată și
calea de urmat, prin împlinirea a două condiții: lepădarea de sine și
luarea crucii.
Prima treaptă în urmarea liberă a lui
Hristos este lepădarea de sine. Cel care voiește să-L urmeze pe Hristos
trebuie să se lepede de sine, acordând întâietate trebuințelor
sufletului, față de poftele amăgitoare ale trupului, lăsând la o parte
tot ceea ce ţine de egoismul său, urmând voia Domnului, păzind poruncile
Lui, iubind pe Dumnezeu și pe semeni. Lepădarea de sine este un act
liber de smerenie sfântă, care sporește și înalță demnitatea persoanei,
nu o înjosește, după cum ne încredințează Mântuitorul, zicând: „…cine se
va smeri pe sine se va înălța” (Matei 23,12). Lepădarea de sine nu este
o renunțare la datoriile pe care le avem pentru întreținerea vieții, ci
la pornirea păcătoasă de a împlini poftele trupului, acordându-i tot
ceea ce e mai „bun” şi, mai ales, atunci când nu este necesar sau chiar
în timpul postului. Toate bunătățile din lumea aceasta sunt darurile lui
Dumnezeu și doar pe El trebuie să-L considerăm Stăpân a toate, nu pe
noi înșine.
A doua treaptă a urmării lui Hristos
este luarea crucii noastre și purtarea ei cu mulțumire, urmându-L pe
Hristos, Care a purtat Crucea pentru noi și pentru a noastră mântuire.
„Aici, crucea – ne învață Preafericitul Părinte Patriarh Daniel – poate
însemna o suferință, neputință, neîmplinire, o încercare, o recunoaștere
a limitelor noastre, a finitudinii condiției umane, dar și o permanentă
răstignire între idealul propus și rezultatul obținut, «căci nu fac
binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl
săvârșesc» (Romani 7,19)” [Foame și sete după Dumnezeu – înțelesul și
folosul postului, Ed. Basilica, București, 2010, p. 152-153].
Purtarea crucii este asumarea a tot
ceea ce Dumnezeu ţi-a rânduit ca încercări ale vieții pentru a fi
biruite și unele chiar a fi ispășite, deși Dumnezeu nu ne pedepsește
pentru fărădelegile noastre, așteptând întoarcerea noastră. Suferințele
și necazurile noastre pot veni asupra noastră și din cauza păcatelor și
greșelilor săvârșite, însă iubirea de oameni a lui Dumnezeu le îngăduie,
ca pedagogie dumnezeiască, pentru depășirea lor și pentru îndreptarea
noastră, spre slava preasfântului Său nume și mântuirea noastră.
Hristos, Care a purtat Crucea pentru noi, nu ne lasă fără de ajutor, ci
ne ajută să ne purtăm crucea proprie, care ni se pare uneori greu de
purtat. În acest sens, este edificatoare următoarea istorioară:
Un părinte nevoitor, dar suferind, se
ruga lui Dumnezeu ca să-i ușureze crucea vieții sale, pe care o
considera prea grea. Pentru întărirea lui în credință și în nevoințele
spirituale, Dumnezeu S-a milostivit de el și i-a transmis prin înger,
noaptea în vis, să meargă la o biserică din apropiere, înconjurată de un
cimitir și acolo își va vedea crucea sa. La intrarea în biserică l-a
întâmpinat preotul, care primise și el înștiințare, și l-a îndemnat
să-și aleagă din mulțimile de cruci, de diferite mărimi și din diferite
materiale, pe care crede că i-ar fi potrivită să o poarte fără cârtire,
mulțumind lui Dumnezeu. Privirea lui s-a îndreptat spre o cruce din
lemn, mai ușoară, pe care ar putea să o poarte cu sine toată viața. A
fost îndemnat de îndată să citească numele înscris pe acea cruce. Mare
i-a fost uimirea când a citit numele său pe acea cruce ușoară. Și s-a
întors îndreptat la ostenelile sale, rugându-L pe Dumnezeu ca să-i
sporească suferințele, pentru a dobândi o mai mare răsplată cerească.
Luarea crucii și urmarea lui Hristos
constituie pentru noi singura șansă a mântuirii, pentru că omul, prin
propriile sale puteri, fără ajutorul divin, nu poate să-și salveze
viața, ci o va pierde, dar cel care își va jertfi viața pentru
Evanghelie o va câștiga, după cuvântul Său: „Căci cine va voi să-şi
scape viaţa şi-o va pierde, iar cine va pierde viaţa sa pentru Mine şi
pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui” (Marcu 8, 35). Viața pierdută
prin jertfă pentru Hristos și pentru Evanghelia Sa este o dăruire,
răsplătită cu mântuirea sufletului.
Jugul lui Hristos este ușor și mântuitor
Purtarea crucii nu este o resemnare în
fața suferințelor, a necazurilor și a neputințelor noastre, ci este o
angajare în fața lui Dumnezeu și o luptă constantă și conștientă, prin
toată activitatea noastră spirituală, pentru pacea noastră lăuntrică,
pentru apărarea vieții și pentru ușurarea suferinţelor și a neputințelor
noastre, cu încrederea în ajutorul lui Dumnezeu. De aceea, Sfânta
Biserică se roagă pentru cei bolnavi, la Sfânta Liturghie și prin Taina
Sfântului Maslu, pentru dobândirea sănătății sufletești, prin iertarea
păcatelor, și a celei trupești prin vindecarea de boli și neputințe.
Însănătoșirea noastră se câștigă prin Sfânta Spovedanie, baia
lacrimilor, şi prin împărtășirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului
Iisus Hristos, gustând din roadele jertfei de pe Cruce și simțind
bucuria Învierii.
În această luptă cu necazurile lumii
nu suntem singuri, ci Îl avem sprijin continuu pe Domnul Hristos, Care
îi ocrotește pe cei sărmani și fără ajutor, chemându-i la Sine, zicând:
„Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe
voi” (Matei 11, 28). El este Cel care poartă crucea noastră, așa cum a
purtat-o pe a Sa, tot pentru noi, pe Golgota, oferindu-ne jugul Său și
pilda vieții Sale, asigurându-ne pe toți: „Căci jugul Meu e bun și
povara Mea este ușoară” (Matei 11, 30).
În purtarea crucii și urmarea lui
Hristos trebuie să ne îngrijim în mod special de sufletul nostru, pe
care l-am primit de la Dumnezeu și pentru a cărui mântuire ne luptăm în
această viață. Sufletul nostru este bunul spiritual cel mai de preț,
care nu poate fi răscumpărat și echivalat cu nimic din lumea aceasta,
după cuvântul Domnului, Care zice: „Căci ce-i foloseşte omului să
câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea
omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36, 37). Valoarea
sufletului nostru și răspunderea noastră pentru el în fața lui Dumnezeu
ne obligă să-i acordăm o deosebită atenție și să ne sârguim, cu ajutorul
harului divin, să ne câștigăm mântuirea.
Laudă și mulțumire lui Dumnezeu – nu cârtire sau răzvrătire
Dumnezeu ne-a creat pe noi ființe
doxologice, adică având capacitatea sufletului de a-I aduce laudă,
adorare și mulțumire Creatorului. În călătoria noastră în această viață,
purtându-ne cu mulțumire crucea, ajutorul lui Hristos este atât de
mare, încât ne face să reiterăm, adică să retrăim împreună cu El, prin
Sfintele Taine ale Bisericii, evenimentele principale ale operei Sale de
mântuire. Hristos este Întemeietorul și Săvârșitorul prin excelență al
tuturor Tainelor Bisericii, ca lucrări sfințitoare, prin care noi am
devenit mădularele Trupului Său Tainic, Sfânta Biserică, în cadrul
căreia ne câștigăm mântuirea. Prin întreita afundare în apa Tainei
Botezului noi ne-am născut din nou la viața cea nouă în Hristos și am
murit şi am înviat împreună cu Hristos. În Taina Mirungerii, prin
primirea „peceții darului Duhului Sfânt” pe principalele organe ale
simțurilor, ne-am întărit în viaţa lui Hristos, iar prin Taina
Împărtăşaniei, ne-am unit cu Hristos şi am devenit purtători de Hristos
și membri deplini ai Bisericii. Tot de la Hristos primim binecuvântare
și har când ne curățim sufletele prin baia lacrimilor, Sfânta
Spovedanie; prin Taina Sfântului Maslu dobândim tămăduire sufletească și
trupească; prin Taina Cununiei se binecuvintează familia creștină și
nașterea de prunci, închinați lui Dumnezeu, iar prin Taina Hirotoniei
sunt instituiți slujitorii Sfântului Altar.
În demnitatea noastră de creștini,
următori și mărturisitori ai Mântuitorului Hristos, se cuvine să purtăm
cu smerenie și ascultare „crucea” vieții noastre. Dacă suferințele și
neputințele le vom purta cu mulțumire adusă lui Dumnezeu, cu ajutorul
harului divin ele vor fi mai ușoare și ne vor fi de mult folos
sufletesc, îmbogățindu-ne în virtuți și apropiindu-ne de Dumnezeu.
Împotrivirea noastră față Dumnezeu pentru încercările vieții, prin
cârtire sau răzvrătire, ne va îndepărta de la ajutorul Lui și ne va
agrava suferința și necazul, întunecându-ne sufletul.
*
Rușinarea de Dumnezeu și negarea
existenței Lui, prin viața noastră supusă păcatului, cât și indiferența
noastră față de crucea altor semeni ai noștri sunt fapte care duc la
ruperea comuniunii cu harul divin și înstrăinarea noastră de scopul
final al vieții, mântuirea. De aceea, mărturia pe care trebuie să o
aducem noi lumii despre Hristos să o facem ca închinători ai Crucii,
iubitori de semeni și martori ai Învierii Sale din morți.
Trebuie să fim mărturisitori!
Mărturisitori ai Crucii și ai Învierii Mântuitorului Iisus Hristos!
sursa: http://telegrafulroman.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!