REVELION ÎN BISERICĂ

 

PROGRAMUL SFINȚIRII CASELOR CREDINCIOȘILOR - Perioada: 2-5 IANUARIE

 Sector 1

02 IANUARIE	STRADA 1 DECEMBRIE  - BLOCURI: 4,3,2,5, CĂMIN REVA STRADA FABRICII – BLOCURI: 1,7,8  și STRADA IOSIF HODOȘ STRADA ZORILOR – BLOC 4
03 IANUARIE	STRĂZILE : IOAN BUDAI DELEANU  și  1 MAI( cu sectoarele  adiacente străzilor   cuprinse în perimetrul acestora)

Anul Nou şi dorinţele noastre

 La fiecare început de an, oamenii îşi amintesc de cele făcute anterior şi încearcă să schițeze proiecte pentru anul care vine. Instituţiile fac asta obligatoriu, însă oamenii, la ei acasă, au tendinţa să repete aceste gesturi, unele dintre ele atât de vechi, că nici nu se ştie când au apărut. Vă supun atenţiei în continuare două modalităţi de a privi duhovniceşte urările de la începutul anului.

Spre exemplu, în secolul al IV-lea, când Sfântul Ioan Gură de Aur predica în Antiohia, exista deja obiceiul de a încerca să întâmpini calendele, adică noul an, în bunăstare, pentru ca apoi tot anul să fie la fel. În cuvântul pe care l-a rostit cu ocazia unui început de an, Sfântul Ioan spunea: „Fericit va fi pentru tine anul în toate nu atunci când petreci în beţii prima lui zi, ci atunci când în prima şi în toate celelalte zile faci cele plăcute lui Dumnezeu.

PREDICI AUDIO LA ANUL NOU

 

• PREDICĂ LA ANUL NOU (2015)
• PREDICĂ LA ANUL NOU (2014)
• CUVÂNT AL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA ANUL NOU
• Pr. Hrisostom, Măn. Sihăstria Putnei: Sf. Liturghie – Anul Nou (2010)
• Arhim. Nectarie, Măn. Sihăstria Putnei: PREDICĂ LA ANUL NOU (2011)

Arhimandritul Emilianos Simonopetritul – Sa ne amintim ca Hristos locuieste in noi si suntem purtatori de Dumnezeu

 

ANUL NOU

Astăzi, 1 ianuarie, începe noul an. Se spune că luna ianuarie își trage numele de la zeul Ianus. Oamenii îl iubeau atât de mult pe acest zeu, încât au vrut să-l facă nemuritor și să-i afierosească prima lună din an. I-au făcut și statui, în care îl reprezentau cu două capete: unul de bătrân și altul de tânăr. Cel bătrân binecuvânta anul trecut, iar cel tânăr aducea noul an. Alteori, îl înfățișau ținând o cheie cu care încuia anul care a trecut și deschidea ușa celui nou. Alteori, purta în mâini numărul „trei sute șaizeci și cinci”, scris cu litere grecești, exprimând numărul zilelor anului, ca și cum ar spune că acest zeu stăpânește anii și veacurile, conduce inimile și pașii noștri de-a lungul anilor.

Dar zeul Ianus nu există. Cel care a făcut cerul și pământul și ne-a adus la viață, El ține în mâinile Sale anii și vremile, tot El, și astăzi, ne-a pus în albia anului nou. El este adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, Care a venit în lume ca să ne dea bucuria Dumnezeirii Lui.

Dar să vedem care poate fi bucuria și reușita noastră, cum putem să străbatem cele 365 de zile care încep acum și care vor reîncepe peste un an, și apoi în toți ceilalți ani, ca să nu ne pară rău și să spunem că viața noastră s-a scurs în zadar.

Astăzi prăznuim Tăierea împrejur a lui Iisus Hristos. La Vecernie și la Utrenie am cântat un tropar mic, dar foarte frumos: „Făcând pogorământ Mântuitorul…”. Mântuitorul a primit să poarte firea omenească și, în plus, să-Și taie împrejur trupul Său. Lucrul acesta vrea să ne arate că Hristos este în fiecare zi cu noi, că au trecut acele milenii în care oamenii îl așteptau pe Dumnezeu să vină pe pământ, pentru că Îl simțeau că este dincolo de astre și de ceruri. Cine poate să ajungă la Dumnezeu, câtă vreme El este mai presus de ceruri? Cine poate să aibă un Dumnezeu Care este atât de departe de inima omului? Omul se lupta și se întreba unde este Dumnezeu.

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA TĂIEREA ÎMPREJUR A DOMNULUI, SFÂNTUL VASILE CEL MARE, ANUL NOU

  

„Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filosofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos” (Coloseni, 2:8)

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos,

Celebrăm astăzi o întreită sărbătoare. În întreaga ţară oamenii sunt pregătiţi să îngroape vechiul an. Pe calendarele noastre de acasă putem să subliniem ziua de 31 decembrie cu cerneală neagră, pentru a marca decesul unui alt an. În timp ce ne pregătim de câteva ore să aşezăm anul trecut în mormântul Istoriei Umane, înţelegem că un alt an din viaţa noastră pământească a trecut, un an care s-a dus pentru totdeauna, un an pe care nu-l putem aduce înapoi. Să sperăm că în acest An Nou vom petrece mai mult timp pentru frecventarea bisericii, pentru a veni în prezenţa lui Hristos la Sfânta Liturghie şi nu numai. Să ne rugăm ca acest An Nou să ne aducă mai aproape de trăirea Credinţei noastre sfinte, să ne facă mai buni şi mai generoşi cu cei ce au nevoie de noi.

          Sărbătorim astăzi, de asemenea, Tăierea Împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos, Cel Care a fost născut în urmă cu opt zile. Aşa cum scrie Sfântul Apostol Pavel galatenilor, „la plinirea vremii Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Gal., 4: 4-5). Fiindcă Iisus S-a născut sub lege, el poate să-i răscumpere pe cei de sub lege. El a împlinit legea ca un Prunc, fiind tăiat împrejur în cea de-a opta zi după Naştere şi, conform poruncii primită de la înger, a primit numele care este mai presus de orice nume, numele de Iisus, care înseamnă Mântuitor (Matei, 1:21). Permiteţi-mi să adaug aici că, primind să fie circumcis, Iisus a îndeplinit ritualul iniţierii în familia poporului ales de Dumnezeu în Vechiul Legământ şi că această ceremonie din legea veche a fost înlocuită în Noul Legământ prin Sfânta Taină a Botezului, prin care noi devenim copiii adoptivi ai lui Dumnezeu, fiindcă, în timpul Botezului, primim o nouă fire de la Hristos.

Cuvânt la Anul Nou - Sf. Ioan Gură de Aur

 

din “Predici la duminici si sarbatori”

(1 ianuarie)

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.

Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă.

Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.

Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8).

Predica de Anul Nou a Patriarhului României

 ...Locul cel mai potrivit pentru petrecerea anului vechi şi întâmpinarea anului nou este Biserica lui Hristos, ea fiind mediul de întâlnire a timpului cu veşnicia, aşa cum s-au întâlnit ele mai întâi în Persoana Cuvântului întrupat sau a Fiului veșnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om viețuitor în timp, pentru a dărui oamenilor mântuirea și viața veșnică din Împărăția Cerurilor.

În Biserică, timpul sfințit prin rugăciune și fapte bune ca întâlnire a omului cu Dumnezeu oferă credincioşilor posibilitatea mântuirii și a participării lor la viaţa veşnică. Pentru Biserică, timpul vieţii prezente are un singur sens: el este timpul mântuirii: „Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii!” (2 Corinteni 6, 2).

Prin urmare, în Ortodoxie, fiecare an este „anul mântuirii”,  fiecare lună, fiecare săptămână, fiecare zi, fiecare ceas, fiecare clipă este timp favorabil pentru mântuire.

De aceea, Biserica ne îndeamnă să privim cu încredere şi speranță, dar şi cu responsabilitate şi gravitate, fiecare clipă a vieţii prezente, preţuind-o ca fiind timp favorabil iertării păcatelor, timp al ridicării, timp al sfințirii vieții, timp al înmulțirii darurilor primite de la Dumnezeu, timp al pregătirii pentru a dobândi viața veșnică.

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica după Nașterea Domnului

Duminica după sărbătoarea Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care este și ultima duminică din anul acesta, ne înfățișează două evenimente din viața Domnului nostru Iisus Hristos, și anume fuga în Egipt a Maicii Domnului împreună cu dreptul Iosif, purtând cu ei pe Pruncul Iisus, și împlinirea groaznicei porunci a lui Irod de a ucide pe toți copiii din Betleem și împrejurimi, cu scopul de a omorî și pe Iisus. Biserica a rânduit ca astăzi, a doua zi după Crăciun, să fie pomenită Maica Domnului împreună cu soborul celor care o cinstesc pe ea. Tot astăzi este prăznuit și Sfântul Cuvios Nicodim cel sfințit de la Tismana, care a trăit în veacul al XIV-lea, a ctitorit mai multe mănăstiri românești și a format mulți ucenici isihaști, care au îmbogățit viața duhovnicească a Bisericii noastre.

ARHIVĂ PREDICI: DUMINICA DUPĂ NAȘTEREA DOMNULUI

 

• Cuvânt după Sfânta Liturghie
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (30 decembrie 2018)
• Cuvânt după Sfânta Liturghie
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (31 decembrie 2017)
• Cuvânt după priveghere
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (24 decembrie 2015)
• Cuvânt după Sfânta Liturghie
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (28 decembrie 2014)
• Cuvânt după priveghere
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (27 decembrie 2014)
• Cuvânt după Sfânta Liturghie
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (29 decembrie 2013)
• Cuvânt despre împotrivirea omului față de Dumnezeu
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (28 decembrie 2013)
• Predică
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (30 decembrie 2012)
• Cuvânt la Soborul Maicii Domnului și Duminica după Nașterea Domnului
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (26 decembrie 2010)
• Predică
  Arhim. Nicodim Petre (31 decembrie 2017)
• Predică
  Protos. Dosoftei (m-rea Putna) (30 decembrie 2018)
• Predică
  Protos. Dosoftei (m-rea Putna) (29 decembrie 2013)
• Predică la Duminica după Nașterea Domnului și pomenirea Sf. Arhid. Ștefan
  Protos. Pavel (m-rea Putna) (27 decembrie 2015)
• Predică
  Protos. Pavel (m-rea Putna) (28 decembrie 2014)
• Cuvânt la Soborul Maicii Domnului și Duminica după Nașterea Domnului
  Protos. Teofan (26 decembrie 2010)

Cuvânt la Duminica după Naşterea Domnului – Fuga în Egipt

 

Crucea lui Iisus începe odată cu Naşterea Sa. Între ai Săi a venit şi ai Săi îl aşteptau cu mâna pe sabie. Toţi copiii din Betleem până la doi ani au fost condamnaţi la moarte. Aşa au trebuit să plătească cu viaţa cei mai nevinovaţi – copiii – naşterea lui Iisus între ei. Ei au fost – spune Predania Bisericii – 14 mii de prunci. Crima aceasta, unică în istoria omenirii, a fost prevestită cu 7 veacuri în urmă – “Plângere şi tânguire în Rama…” (Ieremia 31, 15).

Providenţa o luase înaintea răutăţii omeneşti. Iosif a fost înştiinţat de îngerul Domnului în vis despre planul ucigaş al lui Irod, motiv pentru care trebuia să se scoale, să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să fugă în Egipt şi să stea acolo până ce va fi vestit din nou ce are să facă.

Îngerul Domnului era “îngerul Pruncului” – îngerul omului.

Iisus, întrucât îşi ascunsese Dumnezeirea, smerindu-Se până la marginile omului pământean, avea nevoie de înger păzitor.

Pastorala Preafericitului Părinte Patriarh Daniel - Crăciun 2020

                † DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU,

ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR,

MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,

             LOCŢIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI

ŞI

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

 

                  PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER

  ŞI DREPTMĂRITORILOR CREȘTINI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

 

     HAR, PACE ŞI BUCURIE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,

      IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

 

      „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,

încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L‑a dat,

ca oricine crede în El să nu piară,

ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16)

 

Preacuvioși şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

 

Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai întâi de toate sărbătoarea iubirii smerite şi darnice a lui Dumnezeu pentru lume. Este sărbătoarea iubirii milostive a Fiului veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a smerit pe Sine făcându-Se om muritor, pentru a-l ridica pe om din păcat şi din moarte, dăruindu-i viaţă şi slavă veşnică.

Taina Crăciunului este, aşadar, taina iubirii smerite şi milostive a lui Dumnezeu, pentru ca noi să devenim asemenea Lui prin iubire milostivă (cf. Luca 6, 36). Pe cât a coborât Fiul lui Dumnezeu la noi, pe atât ne‑a deschis nouă drum ca să ne înălţăm noi spre El.

Taina iubirii smerite a Fiului lui Dumnezeu, Care S‑a făcut om din iubire nesfârșită faţă de om, este temelia şi inima credinţei creştine. Această sfântă şi mare taină a înomenirii lui Dumnezeu sau a întrupării lui Hristos a fost scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea. Această taină a fost prezisă de profeții lui Dumnezeu inspirați de Duhul Sfânt, apoi a fost trăită şi mărturisită de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), apărată şi dogmatizată în faţa ereziilor de către Părinţii Bisericii, gândită în teologie şi cântată în viaţa liturgică de toţi creștinii dreptcredincioşi sau dreptslăvitori şi iubitori de Dumnezeu.

ÎPS Laurențiu în Pastorala de Crăciun: Nașterea Domnului, darul cel mare al libertății

 † LAURENŢIU,

DIN MILA LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI

MITROPOLITUL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioșilor creștini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhierești binecuvântări!

„Veniți să ne bucurăm în Domnul, povestind taina ce este de față. Zidul cel despărțitor acum cade: sabia cea de foc se îndepărtează; heruvimul nu mai păzeşte pomul vieţii; iar eu mă împărtășesc de dulceața din rai de la care m-am îndepărtat prin neascultare.” (stihiră la Vecernia Naşterii Domnului)

Iubiții mei fii duhovniceşti,

Întreaga noastră viaţă este o taină negrăită care îşi află sensul ultim şi împlinirea în existenţa cea nouă pe care Dumnezeu ne-o dă în Biserica Sa. Oricât de împovărați am fi în trecerea noastră prin această lume, oricât de multe necazuri am avea de înfruntat, știm că întotdeauna la Dumnezeu există speranță, există bucurie şi există împlinire. Sfânta Biserică, cu putere de Sus, ne scoate din toate greutățile și suferințele acestei vieți și ne ajută să intrăm într-o nouă realitate, într-o nouă lume pe care ne-a pregătit-o nouă, prin întruparea, pătimirile, moartea şi învierea Sa, Mântuitorul Hristos, într-o lume a fericirii veșnice.

Hristos se naşte, vine în lumea noastră, să-L slăvim cu recunoştinţă întru credinţă

“Iubiţii mei fraţi,

“Astăzi, Fecioara naşte pre Stăpânul înăntrul peşterii”,

“Astăzi, Betleemul primeşte pe cel ce locuieşte din veac cu Tatăl”,

“Astăzi, îngerii, pre pruncul născut după cuviinţă Îl slăvesc”.

Repetând cuvântul “astăzi”, Biserica noastră încearcă să ne introducă în duhul acestei mari sărbători a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Toate propoziţiile sunt la timpul prezent, toate au loc astăzi, toate se petrec în prezent. Betleemul nu este departe, iar evenimentul nu este o veche poveste. Toate acestea se fac pentru toţi oamenii, pentru fiecare epocă, şi se petrec şi pentru noi, credincioşii acestei vremi, bogaţi sau săraci, puternici sau neputincioşi, drepţi sau păcătoşi, pentru cei care sunt încovoiaţi de povara istoriei şi a vieţii de zi cu zi, dar şi pentru cei care-şi pun nedejdea în Împărăţia lui Dumnezeu şi întru veşnicie. Evenimentul Dumnezeieştii Întrupări este un fapt care s-a petrecut cândva în istorie, dar bucuria şi binecuvântarea Lui îmbrăţişează întreaga istorie, toate epocile şi întreg neamul omenesc.

Predica părintelui Arsenie Papacioc de Crăciun: „Dragii mei, nu e puţin lucru să ai sentimentul veşniciei în tine“

„Cum am mai spus, după mine, Nasterea Domnului este cel mai mare eveniment al crestinătăţii: căci Dumnezeu s-a coborât în trup omenesc spre a mântui omenirea. Iisus Hristos ne-a încredinţat că suntem veşnici, nu în materie, ci în duh. Şi ca sufletele noastre au porţile Raiului deschise, doar să ne ostenim să ajungem până la ele. Prin post, rugăciune, nevoinţă, faptă bună… 

Dragii mei, nu e puţin lucru să ai sentimentul veşniciei în tine… 

ÎN 20 DECEMBRIE 1808 LA MISKOLC (UNGARIA) S-A NĂSCUT ANDREI ȘAGUNA

 

Strămoşii săi, alături de alte sute de macedoromâni, îşi părăsiseră locurile natale, din cauza opresiunii otomane, stabilindu-se la Miskolc, în nord-estul Ungariei.

 

Andrei Şaguna s-a născut în acest oraş la 20 decembrie 1808, numit prin botez Anastasiu. Era al treilea copil al negustorului Naum, din familia Şaguna, strămutată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea din înfloritoarea aşezare Grabova, de lîngă vestitul oras Moscopole, din cauza masacrelor la care Macedonia fusese supusă lui Ali Pasa din Ianina.

 

Biserica din Miskolc, unde a fost botezat Andrei Șaguna în 28 decembrie 1808, e una din cele mai frumoase Biserici Ortodoxe din Ungaria, a fost sfinţită în 1806 de episcopul din Buda Dionisios Popovici. Pe faţada bisericii ortodoxe din Miskolc în semn de amintire s-a pus o inscripţie, în greceşte, pe care scrie: “Această biserică a Sfintei Treimi s-a întemeiat în 1785 pe timpul puternicului Iosif II-lea, regele Ungariei, şi s-a isprăvit în anul 1806, pe timpul puternicului împărat Francisc al II-lea, regele Ungariei, cu cheltuiala fraţilor valahi din Macedonia”.

Sfântul Ioan Gurã de Aur în constiinta neamului românesc

 Pr. lect. dr. Gabriel Valeriu Basa

Sfântul Ioan Gurã de Aur sau Hrisostom era originar din Anthiohia Siriei (în sud – vestul Turciei de azi, la granita cu Siria), crescut de vrednica sa mamã Antuza, rãmasã vãduvã la vârsta de 20 de ani, care i-a dat o crestere aleasã. A fãcut studii strãlucite în Anthiohia, cu renumitul retor Libanius. Dupã moartea mamei sale, s-a retras în Muntii Anthiohiei, unde a trãit în rugãciune si meditatie timp de câtiva ani. Reîntors în Anthiohia, a fost hirotonit diacon, apoi a slujit ca preot 12 ani, timp în care a rostit strãlucitele sale predici care i-au adus numele sub care a rãmas în istorie: „Gurã de Aur” sau „Hrisostom” (în greceste) sau Zlataust (în slavoneste). În anul 397 a fost ridicat în scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului, orasul Sfântului Împãrat Constantin, pe atunci capitala Imperiului roman de Rãsãrit. ªi-a continuat activitatea cu si mai mult entuziasm, condamnând cu vehementã pãcatele timpului fiind totodatã si un sincer sprijinitor al sãracilor, al vãduvelor, al orfanilor si al sclavilor.1 

În continuare, vom încerca sã punem în luminã doar legãturile sale directe pe care le-a avut cu unii dintre „Pãrintii” Bisericii din mediul dacoroman, din fosta provincie romanã Scythia Minor si mai apoi cu Biserica româneascã.

Dumnezeu făcut Om este Mântuitorul lumii

 

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Ultima duminică dinaintea sărbătorii Naşterii Domnului este Duminica Sfinţilor Părinţi după trup ai Mântuitorului Iisus Hristos în care Biserica a rânduit să se citească Evanghelia de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei 1, 1-25, unde se prezintă genealogia Mântuitorului sau Cartea neamurilor lui Iisus.

Ea cuprinde o pedagogie şi o înţelepciune divină care împreună exprimă: aşteptarea cu speranţă a Mântuitorului de-a lungul generaţiilor şi pregătirea în credinţă a oamenilor pentru venirea Domnului Iisus Hristos.

Întruparea Fiului veşnic al lui Dumnezeu a fost împlinirea unui plan al lui Dumnezeu pregătit din veşnicie, planul sau scopul pentru care El a creat lumea. Deci, taina Întrupării Fiului şi Cuvântului divin este o taină cunoscută de Dumnezeu înainte de facerea lumii. Această lucrare de pregătire a omenirii în vederea Întrupării Mântuitorului nostru Iisus Hristos arată cât de mare este iubirea milostivă şi răbdătoare a lui Dumnezeu, precum şi respectul Lui faţă de libertatea persoanelor şi a popoarelor, cărora le propune mântuirea, dar nu le-o impune.

Crăciunul trebuie să fie un praznic al milostivirii faţă de cei săraci

 

Duminica dinaintea Naşterii Domnului

Ev. Matei I, 1-25

Evanghelia din această duminică cuprinde „Cartea Neamului lui Iisus”. Această carte arată că a trebuit o anumită pregătire, lungă de veacuri întregi, pentru primirea lui Iisus Hristos.

Şi praznicele cele mari trebuie aşteptate cu pregătiri sufleteşti, pentru că fiecare praznic închipuie o lucrare şi un dar al Mântuitorului Hristos pentru mântuirea noastră, iar darul praznicului trebuie înţeles şi primit cu folos sufletesc.

Cu pregătire sufletească trebuie să aşteptăm şi Crăciunul, Naşterea Domnului.

În anii trecuţi, o gazetă de la Bucureşti a pus un premiu, adică o întrecere, de o mie lei pentru acei care vor scrie cel mai frumos articol pentru numărul de Crăciun al gazetei. Autorul articolului premiat a scris şi următoarele despre Crăciunul din vremurile noastre:

„Aşa cum se prăznuieşte astăzi Crăciunul, eu socot – zicea scriitorul – că este mai mult un praznic păgân decât unul creştin. Cu săptămâni înainte încep oamenii să facă pregătiri de mâncăruri, de haine şi băuturi pentru sărbătorile Naşterii, iar în săptămâna din urmă nu mai încapi de mulţimea oamenilor care strâng carne, untură, băutură, grăsime pentru serbarea Praznicului. Fiecare om, bogat sau sărac, ţine să aibă «Crăciun gras» şi să tragă un chef bun de Sărbători.

SE APROPIE CRĂCIUNUL… Să ne aducem aminte şi de cei săraci şi năcăjiţi

 O istorie veche ne spune că de la Răsărit a mai plecat un crai (în afară de cei trei) să-L afle pe Hristos. Artaban îl chema pe acest al 4-lea crai şi a plecat şi el, cu aur mult, să-L afle pe pruncul Iisus. Dar în calea lui a întâlnit oameni flămânzi, năcăjiţi, săraci, bolnavi şi, făcându-i-se milă de ei, le-a tot dat din aur, până când, apropiindu-se de Vifleem, s-a trezit că nu mai are nimic. Şi s-a întristat foarte Artaban, dar în somn i s-a arătat Iisus şi i-a zis: „Nu te întrista, Artabane, căci amin zic ţie: tu M-ai aflat cu adevărat pe Mine”…

Se apropie Crăciunul. Vrei săi afli şi tu, cititorule, pe Pruncul Iisus şi să I te închini Lui? Vrei să prăznuieşti cu adevărat Naşterea Domnului? Intră atunci cu ajutor în casa celui sărac, năcăjit, bolnav, căci El a zis: „Orice veţi face unuia dintre aceşti mai mici, Mie Mi-aţi făcut” (Mt 25, 40).

Cel ce Se va naşte peste câteva zile în ieslea Vifleemului este pilda cea mai măreaţă despre cum trebuie să ne co­borâm şi noi între cei săraci.

Genealogia Mântuitorului

 Duminica dinaintea Naşterii Domnului

(a Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului)

Evanghelia de la Matei 1,1-25

 1. O mărturisire de credință. Evanghelia de la Matei începe cu o genealogie a Mântuitorului, pe care am auzit-o ca prima parte a Evangheliei acestei Duminici (Mt 1,1-17). O altă genealogie ne-o dă Sfântul Luca (3,23-38). Dacă genealogia mateiană este descendentă, coborând de la Avraam până la Iisus, genealogia lucanică este ascendentă, mergând de la Iisus spre strămoşii Săi după trup.

Auzind această înşirare de nume, poate că ne-am întrebat: De ce a socotit necesar evanghelistul să-şi înceapă astfel Evanghelia? Ce ne poate revela această genealogie despre Hristos şi despre mântuirea noastră prin El?

Privind însă mai îndea­proape textul mateian, ne dăm seama cât de bogat este răspunsul la aceste întrebări. Căci, într-adevăr, prin a­ceastă genealogie, evan­ghelistul găseşte mijlocul să ne transmită adevăruri fundamentale despre Cel de Care va fi vorba în întreaga sa Evanghelie.

Chiar din primul verset ni se spun câteva lucruri de mare importanţă despre Mântuitorul. Evanghelistul nu numai că-i dă numele, Iisus – care înseamnă, etimologic, Domnul (Iahve) Mântuitorul (cf. Mt 1,21b) –, ci la acest nume adaugă imediat titlul „Hristos”. „Iisus Hristos” – iată deja o mărturisire de credinţă. Scriind o Evanghelie adre­sată în primul rând iudeilor, Sfântul Matei ţine să le spună cititorilor săi, de la bun început, că Iisus este Hristosul, adică Mesia. Iudeii ştiau foarte bine despre cine este vorba. Ei aveau Sfânta Scriptură a Vechiului Tes­tament, care este plină de profeţii mesianice, adică de preziceri insuflate despre trimiterea în lume a lui Mesia-Mântuitorul. Iată precizată din capul locului identitatea Personajului prin excelenţă al Evangheliei!

Cuvânt la Duminica dinaintea Nașterii Domnului: PRUNCUL SE NAȘTE CA SĂ MOARĂ PENTRU LUME

 

Duminica dinaintea Praznicului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos aduce în amintirea noastră pe cei care s-au făcut părinţi ai lui Hristos, care au născut pe Hristos în inimile oamenilor din vremea lor, cei care au construit în conşţiinţa generaţiilor credinţa dorului după Mesia, a aşteptării unui Răscumpărător care va veni să reaşeze pe oameni într-o relaţie normală, edenică cu Dumnezeu. Pe toţi aceşti părinţi sfinţi ai poporului evreu, ai omenirii îi pomenim astăzi, pentru că următoarea sărbătoare este cea însăşi a Întrupării lui Hristos, a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.

În ziua aceasta auzim Evanghelia cu arborele genealogic al lui Hristos, cu strămoşii Lui după trup (Matei 1, 1-25). Evanghelistul Matei, care era un evreu şi a scris Evanghelia în limba aramaică pentru poporul său, pentru evrei, a vrut să facă cunoscut acestora, după multe cercetări, că Iisus Hristos din Nazaretul Galileii, Care S-a născut în Betleem, ţinta tuturor profeţiile mesianice din vechime, Îşi trage obârşia din Avraam, din David şi din toţi cei pe care lista celor de trei ori câte 14 neamuri i-a pus înaintea lor ca mărturie a descendenţei lui Iisus Hristos din Avraam. Asta înseamnă că El poartă în Sine toată umanitatea, poartă în Sine toată populaţia acelor locuri, tot poporul ales, dar şi lumea întreagă. Căci în cadrul genealogiei am observat şi nume care erau din afara poporului Israel. Asta înseamnă că Hristos Îşi trage rădăcinile din lumea întreagă, pentru că El Însuşi a creat-o prin cuvântul Său.

PREDICĂ LA DUMINICA DINAINTEA NAŞTERII DOMNULUI

 

Iată-ne, iubiţi credincioşi, ajunşi în Duminica dinaintea Naşterii Domnului şi lectura Evangheliei de astăzi este făcută după întâiul capitol al Evangheliei de la Matei, în întregime. Iată ce ne zice acest capitol:

„Cartea neamului lui Iisus, fiul lui David, fiul lui Avraam.

Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii săi; Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Avram;

Avram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason, Naason a născut pe Salmon;

Salmon a născut pe Booz dn Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei;

Iesei a născut pe David regele; regele David a născut pe Solomon din femeia lui Urie;

Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;

Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;

Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia;

Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;

Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon;

După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatril; Salatril a născut pe Zorobabel;

Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;

Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;

Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov;

Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care s-a născut Iisus, ce se cheamă Hristos.

Aşadar, peste toţi de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri, şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.

Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost; Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.

Pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi

 (Duminica dinaintea Naşterii Domnului)

 De mic copil, prima pagină a Evangheliilor Noului Testament m-a uimit. O grămadă de nume, o listă care-mi părea fără importanţă sau, mă rog, nu prea mare. Până când recitind subtitlul dat de traducător, „Cartea neamului Domnului nostru Iisus Hristos“ şi aflându-L chiar pe El în înşiruire am socotit-o mereu ca o simplă „introducere“ în Evanghelii. Asta până când mi-am adus aminte că exact apartenenţa la această listă „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam“ (Mt. 1,1) este motivul pentru care Fecioara Sfântă şi Dreptul Iosif apucă drumul, deloc lipsit de peripeţii al Betleemului, chemaţi de „înscrierea“ pe care Cezarul August a poruncit-o (Luca 2, 1). O poruncă umană să schimbe locul de naştere al Domnului Celui Viu? „Lista“ ne elucidează că nu. Că voinţa lui Dumnezeu a crescut arborele lui Iesei, sfântă catapeteasmă de nume, până când rodul de fruct şi-a aflat pântecele din care să se inrumpă-n lume. În lumea care-avea atâta nevoie de El. Un „arbore“ genealogic (comparativ cu cel de la Luca 3, 23-38 în diferenţele de rigoare pe care, aproape matematic, exegeţii le pot identifica…) care „curge“ din grădina raiului, până-n Valea Plângerii, urcând muntele până-n ţara Betleemului. Un soi de râu al vieţii, care, temă preferată a Sf. Chiril al Ierusalimului, umplând de lumină lumea o face pe aceasta lumină. Un râu care urcă muntele…

HRISTOS NE MÂNTUIEŞTE. DE CE?

 

(MATEI 1, 1-25)

 HRISTOS NE MÂNTUIEŞTE. DE CE?

„…şi vei chema numele Lui Iisus”

(Matei 1, 21)

Iubiţii mei, cât de repede trece timpul! Peste puţin timp vom sărbători pentru încă o dată marea sărbătoare a Naşterii lui Hristos. De aceea, duminica aceasta se numeşte Duminica dinaintea Naşterii lui Hristos.

***

Sfânta noastră Biserică a hotărât să se citească astăzi ca Evanghelie începutul sau primul capitol din prima Evanghelie, cea după Matei. Este un catalog al strămoşilor lui Hristos.

– Dar a avut strămoşi Hristos?…

Ca Dumnezeu fără început, nu a avut. Drept tată îl are pe Tatăl cel Ceresc. Dar odată ce s-a arătat pe pământ, ca om desăvârşit în afară de păcat, înseamnă că a purtat trup din curatele sângiuri ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Şi s-a născut într-un mod supranatural. Tată pământesc nu are, ci doar mamă. Mama Sa este Preasfânta (Panaghia) noastră. Iarăşi, părinţi ai Preasfintei sunt Ioachim şi Ana, iar părinţii lui Ioachim şi ai Anei sunt alţii şi aşa mai departe. În felul acesta se formează un mare lanţ de strămoşi.

Părintele Sofian Boghiu - Predica la Dumnica dinaintea nasterii Domnului.

 

Părintele Sofian Boghiu

Prăznuim astăzi Duminica dinaintea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos – numită şiDuminica Sfinţilor Strămoşi. Pentru aceea s-a şi citit astăzi – de la începutul Evangheliei Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei – despre spiţa neamului Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Despre spiţa neamului Domnului a mai scris, în capitolul al treilea al Evangheliei sale, Sfântul Evanghelist Luca.

Niciun istoric din lume, scriind despre neamul vreunui om mare, nu a mers atât de mult în trecut, printre strămoşi, căutând pe cel dintâi dintre strămoşi, aşa cum au procedat cei doi evanghelişti, Matei şi Luca, atunci când au scris despre neamul lui Iisus Hristos, despre sfântul lui neam, despre care Proorocul Isaia zice: „Iar neamul Lui cine îl va spune?” (Isaia 3, 8).

„O scara uriaşă în văzduhul mântuirii noastre”

Sfântul Evanghelist Matei începe spiţa neamului sau genealogia lui Iisus Hristos de la Avraam şi o urcă până la Iisus Hristos. Iar Luca, începând de la Iisus Hristos, suie neamul Mântuitorului până la Dumnezeu. Citind aceste înşirări de neamuri ale Mântuitorului, ni se pare că vedem o scara uriaşă în văzduhul mântuirii noastre, o scară asemănătoare cu scara aceea din Sfânta Scriptură pe care a văzut-o în vis Patriarhul Iacob, şi pe care îngerii lui Dumnezeu se suiau la cer şi se coborau la pământ.

Dumnezeu cheama oamenii la mantuireEvanghelia Duminicii a XXVIII-a dupa Rusalii (A Sfintilor Stramosi); Luca 14, 16-24 (Pilda celor poftiti la cina)

 † Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Sfanta Evanghelie din Duminica a XXVIII-a dupa Rusalii prezinta Pilda celor poftiti la cina si a fost randuita de Biserica spre a se citi in aceasta perioada de pregatire pentru sarbatoarea Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.Pilda celor poftiti la cina are doua intelesuri majore. Primul se refera la istoria mantuirii neamului omenesc, adica la lucrarea Mantuitorului Iisus Hristos ca Fiu si Slujitor al lui Dumnezeu, Care cheama la mantuire mai intai pe poporul evreu si apoi pe toate popoarele. In al doilea rand, pilda se refera la viata noastra, a fiecaruia dintre noi, mai precis la modul in care noi raspundem chemarii lui Dumnezeu la mantuire sau refuzam chemarea Lui, sub diferite pretexte.

Slujitorul Stapanului, Mesia Cel prezis de profeti

Anonimul sau 'un om oarecare', cum se spune in Evanghelie, este Insusi Dumnezeu, Cel cu multe nume si mai presus de orice nume, dupa cum invata Sfantul Dionisie Areopagitul. Caci dincolo de numele atribuite lui Dumnezeu in relatia Sa cu lumea, El este mai presus de orice nume si de orice intelegere omeneasca in privinta fiintei Sale. Iar numele Lui de Tata al unui Fiu vesnic ni s-a descoperit noua de Mantuitorul Iisus Hristos, dupa cum El Insusi spune: 'V-am descoperit numele Lui voua' (Ioan 17, 6).Asadar, Dumnezeu Tatal Cel vesnic cheama la mantuire omenirea intreaga. Cum?