"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

duminică, 20 decembrie 2020

ÎN 20 DECEMBRIE 1808 LA MISKOLC (UNGARIA) S-A NĂSCUT ANDREI ȘAGUNA

 


Strămoşii săi, alături de alte sute de macedoromâni, îşi părăsiseră locurile natale, din cauza opresiunii otomane, stabilindu-se la Miskolc, în nord-estul Ungariei.

 
Andrei Şaguna s-a născut în acest oraş la 20 decembrie 1808, numit prin botez Anastasiu. Era al treilea copil al negustorului Naum, din familia Şaguna, strămutată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea din înfloritoarea aşezare Grabova, de lîngă vestitul oras Moscopole, din cauza masacrelor la care Macedonia fusese supusă lui Ali Pasa din Ianina.
 
Biserica din Miskolc, unde a fost botezat Andrei Șaguna în 28 decembrie 1808, e una din cele mai frumoase Biserici Ortodoxe din Ungaria, a fost sfinţită în 1806 de episcopul din Buda Dionisios Popovici. Pe faţada bisericii ortodoxe din Miskolc în semn de amintire s-a pus o inscripţie, în greceşte, pe care scrie: “Această biserică a Sfintei Treimi s-a întemeiat în 1785 pe timpul puternicului Iosif II-lea, regele Ungariei, şi s-a isprăvit în anul 1806, pe timpul puternicului împărat Francisc al II-lea, regele Ungariei, cu cheltuiala fraţilor valahi din Macedonia”.
 
Printre macedoromânii care au sprijinit clădirea bisericii din Miskolc sînt menţionaţi şi Evreta Şaguna, bunicul dinspre tată şi Anastasiu Mihail Muciu, bunicul dinspre mamă a viitorului Mitropolit al Ardealului, Andrei Şaguna.
 
Şi astăzi în biserica din Miskolc, Sfînta Masă din Altar poartă o inscripţie: „dăruită de Evreta Şaguna".
 
Anastasiu, copilul cel mai mic, îşi începe studiile elementare la şcoala greco-valahă din Miskolc, apoi la gimnaziul catolic din acelaşi oraş, terminîndu-şi cursul superior al liceului, la vîrsta de 18 ani, la gimnaziul călugărilor piarişti din Pesta. La Pesta a locuit la unchiul mamei sale, bogatul negustor Atanasie Grabovsky, care îşi avea locuinţa în apropierea gimnaziului piarist. În casa acestuia gimnazistul Anastasiu ajunge să aibă primele contacte cu mai mulţi intelectuali români de frunte din capitală ca: Petru Maior, Damaschin Bojincă, Dinicu Golescu şi alţii. În 1826 se înscrie la Universitatea din Pesta şi trei ani studiază filozofia şi dreptul. (Aici îl are ca coleg pe prietenul său de mai tîrziu, pe Eötvös Jószef. Ei probabil se cunoşteau de mai înainte din timpul, cînd au studiat împreună ultimele clase ale liceului catolic din Pesta.)
 
În anul 1829, Şaguna termină studiile de Filosofie şi Drept de la Universitatea din Pesta. Trebuia să se decidă asupra unei cariere. Inteligenţa şi rafinamentul său, îmbinate cu sprijinul financiar din partea unchiului mamei sale, îi deschideau nenumărate posibilităţi; viaţa de negustor era alegerea evidentă. Spre surprinderea multor prieteni el s-a hotărît să devină preot. Ani mai tîrziu, cînd era întrebat despre hotărîrea sa, Şaguna răspundea invariabil că dacă s-ar fi născut de o sută de ori, de o sută de ori ar fi devenit preot.
 
Andrei avea mare recunoştinţă faţă de mama sa, în repetate rînduri spunea cu adîncă admiraţie: „Mamei mele îi datorez dragostea de Dumnezeu şi credinţa ortodoxă, drumul meu în viaţă (chemarea la Sf. Preoţie) şi duhul de jertfă care m-a călăuzit în toată opera mea.” Cu multă bucurie şi pietate şi adîncă recunoştinţă îşi va aminti Mitropolitul Şaguna de credincioasa sa mamă, care – în anii copilăriei şi ai adolescenţei – îşi lua de mînă copiii (Şaguna avea un frate şi o soră) şi mergeau împreună – cu prescura şi pausul subsuoară – la praznicul Intrării în biserică (21 noiembrie), în Biserica Ortodoxă din Miskolc, şi le spunea să-şi iubească credinţa şi să rămînă în Legea ortodoxă.
 
În 1904 Nicolae Iorga făcea o constatare impresionantă: „Puţine nume sunt aşa de populare în Ardealul românesc ca al lui Andrei Şaguna. Chipul lui, cu ochii strălucitori şi larga barbă răsfirată e în mintea tuturora şi-n conştiinţa generală a intrat faptul definitiv că acest maiestuos bătrîn a fost, de pe scaunul său de arhiereu, un cîrmuitor de oameni şi un îndreptător al vremurilor...”
 
din Micherechi
Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria
sursa: aici
 
 
 
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!