Omul duhovnicesc primeşte sfaturile şi îndemnurile tuturor sfinţilor Lui

Sfântul Apostol Pavel avea trei griji care par mai deosebite de celelalte multe, şi anume:

– grija pentru fraţii şi rudele lui după trup, cărora le dă importanţă deosebită, până la dorinţa de a fi el despărţit de Hristos, numai ca ei să se mântuiască (cf. Rom 9, 3);

– grija pentru toate Bisericile, făcându-se slab cu cel slab, arde pentru cel care cade în păcat, plânge şi se roagă pentru fiecare păcătos (cf. II Cor 11, 28-29). Şi a treia care pare să-l ardă mai mult este

– temeiul învăţăturii sănătoase. Împotriva învăţăturilor stricăcioase, ca şi a celor ce lucrau la destrămarea unităţii creştine în Biserica lui Hristos el lupta cu mai multă dârzenie (cf. Fapte 20, 17-38).

Sunt părinţi care dorm liniştiţi, în timp ce copiii lor hoinăresc pe străzi, prin cele localuri, la cafele, la petreceri, în părtăşii vinovate, în distracţii lumeşti neîngăduite. Fete tinere petrec nopţile pe băncile parcurilor, hoinărind pe străzi în părtăşia băieţilor stricaţi, şi părinţii dorm liniştiţi în patul lor. Când vin sau când pleacă nici nu sunt întrebaţi, ca să ştie ceva de rostul lor. Aceştia sunt părinţii care nu se amestecă nici în bine, nici în rău în treburile copiilor lor. O, ce dureros că satana pălmuieşte şi batjocoreşte cum îi vine pe aceşti copii şi nimeni, nici chiar părinţii lor, nu le iau apărarea.

Un tată credincios, din adunarea Oastei, respingând învăţătura Bibliei ce i se dădea pentru copiii lui, reproşa că celui care-l sfătuia îi venea uşor să dea sfaturi, că nu avea copii şi nu ştie; dar numai ei, părinţii, ştiu cât e de greu să se impună copiilor lor. Ei, bine, dar învăţăturile sunt date de Duhul Sfânt prin Sfântul Apostol Pavel, un om fără familie pământească şi fără copii. Să nu-l ascultăm? De unde avea el învăţătura, de vreme ce nu avea familie şi nici copii? Nu din Duhul Sfânt?

Noi, cu toţii, suntem o familie duhovnicească, de vreme ce facem parte din Biserica lui Hristos, din adunarea vie a lui Hristos, mădulare ale neprihănirii, ce prin legământ sfânt   ne-am unit cu El şi suntem părtaşi firii celei noi prin Duhul  Sfânt Care ne uneşte în dragostea Lui. Omul duhovnicesc primeşte sfaturile şi îndemnurile tuturor sfinţilor Lui, şi ale Sf. Pavel, şi vede în el pe omul trimis de Dumnezeu, care a născut mulţi copii şi i-a crescut până la desăvârşire, va naşte şi va creşte mereu cât va ţine veacul acesta. Toţi sfinţii au fost mânaţi de Duhul Sfânt şi au vorbit limbaj duhovnicesc.

Copiii născuţi şi crescuţi de Sfântul Pavel au fost plini de har şi de puteri duhovniceşti, râvnitori, plini de credinţă, ca Timotei, Tit şi alţii, în stare să înveţe pe alţii, să păsto-rească cu înţelepciune şi dăruire turma lui Hristos. Prin harul care ne-a fost dat, în părtăşia Domnului Iisus, a Sfinţilor Săi, prin Duhul Sfânt, în Biserica Lui, noi suntem o familie sfântă. Pentru aceasta, copiii care se nasc în adunare sunt închinaţi Domnului din pruncie, prin Sf. Botez şi Mirungere, şi crescuţi în temere de Domnul.

Dumnezeu a făcut pe om fără prihană, dar el umblă cu multe şiretenii (cf. Ecl 7, 29). Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său (cf. Gen 1, 27), dar el, omul, s-a abătut de la calea Lui, ascultând de glasul diavolului (cf. Gen 3, 4-7). Pentru restabilirea echilibrului, schimbarea mentalităţii şi înnoirea prin Duhul, Dumnezeu a coborât la noi, în Fiul Său, şi celor câţi L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere din puterea Lui ca să se facă fii ai lui Dumnezeu (cf. In 1, 12). Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat şi har peste har (cf. In 1, 16). În părtăşia acestui minunat Har, care curge încă din rănile de pe Golgota, ne mântuim şi nicăieri în altă parte. Întreaga noastră recunoştinţă s-o îngenunchem la picioarele Crucii de pe Golgota, unde s-a semnat actul împăcării omenirii cu Tatăl cel Ceresc. Acolo, şi numai acolo, orice suflet primeşte mântuirea în dar. El ne-a dat ca noi să luăm: Căci orice dar bun şi desăvârşit pogoară de Sus, de la Părintele Luminilor. Hristos şi astăzi stă cu braţele-I deschise gata să te primească, şi din locul unde te găseşti să te arunci fără de rezerve în braţele Lui…

Biserica din casa ta / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011