(P.G. 76, 1133-1200)
1. Tu, iubitor de Hristos împărate, deţii poziţia cea mai înaltă în cinstirea omenească, întrecând şi copleşind în distanţă incomparabilă toate celelalte demnităţi, şi ţie ţi-a fost dată pe pământ de către Dumnezeu ca parte minunată şi unică mărţia
corespunzătoare propriei Lui stăpâniri peste toate lucrurile. Căci lui Dumnezeu I
se pleacă tot genunchiul (Isaia 45, 23), tronuri şi principate, stăpâniri şi puteri îşi
pleacă supuse grumazurile lor (Coloseni 1, 16) şi aduc ne`ncetat laudele cuvenite
când spun: cerul şi pământul sunt pline de slava Lui (Isaia 6, 3).
Şi în bunăvoinţa majestăţii tale este făcut învederat şi reliefat chipul acestei puternice
măreţii ce întrece pe toate. Căci tu eşti izvorul tuturor slujirilor celor mai înalte şi nesupus vreunei înălţimi şi începutul şi punctul de plecare al fericirii
omenirii. Popoarele supuse sceptrului stăpânirii tale sunt câştigate pentru un mod
de viaţă drept şi cinstit prin semnul îngăduitor al conducerii tale; cei care însă nu
vor să poarte jugul cad repede la pământ, întinşi jos de puterea de care dispui.
citeşte în continuare aici: teologiesiviata.ro
citeşte în continuare aici: teologiesiviata.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!