Odată, am văzut un şarpe negru pe moarte, în foc, şi instinctiv am decis să-l salvez, dar când l-am scos de acolo, şarpele m-a muşcat.
Din durere, l-am lăsat să plece, dar sarpele a căzut, din nou în foc.
Am încercat să-l ajut din nou și şarpele m-a muşcat din nou!
O altă persoană care ne-a privit în acel timp, s-a întors către mine şi a spus :
- Scuză-mă, dar eşti puțin cam...prea încăpăţânat în dorința ta de a face bine. Nu înţelegi că, de fiecare dată când o să încerci să-l iei din foc, târâtorul o să te muşte ?
I-am răspuns și mi-am răspuns și mie în același timp:
- Natura şarpelui este de a muşca, dar nu o va schimba pe a mea, aceea de a ajuta!
Cu ajutorul unui “toiag de fier”, am scos şarpele din foc şi viața i-a fost salvată, chiar dacă a rămas pe viață puțin cam “pârlit”.
MORALĂ :
Nu-ţi schimba natura, construcția ta umană, nici dacă cineva îţi face rău, chiar și voit. Nu pierde ceea ce eşti, doar pentru că unul care s-a născut șarpe a avut nevoie de tine pentru a supraviețui iar apoi ți-a mușcat perfid mâna.
Nu merită! El va rămâne șarpe o viață, tu străduiește-te să ramâi om, un om bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!